(✝)  Adormirea Maicii Domnului – 15 august

Mutatu-te-ai la viață, ceea ce ești Maica Vieții.

Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: „Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare”.

Maica Domnului a început să fie cinstită încă din primele veacuri ale creștinismului, potrivit profeției pe care ea a făcut-o când a zis: „Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile – adică toate generațiile – căci mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui” (Luca 1, 48-49).

Ea este icoana vieții Bisericii în toată lucrarea ei. Ea este numită şi rugătoare nebiruită. Cultul ei îl încep îngerii. Arhanghelul Gavriil s-a închinat ei și i-a zis: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei” (cf. Luca 1, 28). „Ceea ce ești plină de har” înseamnă că ea este plină de har, are plinătatea harului în ea.

Prin urmare, deşi Maica Domnului a trecut prin moarte ca orice om, totuși ea nu a rămas în mormânt, nu a cunoscut stricăciunea, pentru că Fiul ei a luat-o sau a ridicat-o la cer. De aceea, cărţile liturgice nu vorbesc despre învierea Maicii Domnului și nici despre înălțarea ei, ci despre mutarea ei la viaţa veşnică. Este vorba de o mutare a ei la cer, mai întâi cu sufletul, iar apoi şi cu trupul. Deci, putem spune că ea a fost ridicată la cer, nu că s-a ridicat, sau ea a fost înălțată, nu s-a înălțat, pentru că numai Hristos S-a înălțat la cer cu puterea proprie. Deci, Maica Domnului a fost ridicată, a fost luată, a fost mutată la cer şi cu trupul prin milostivirea și puterea Fiului ei, Hristos Domnul.