În plin regim Băsescu, perioadă în care liderii partidului de guvernământ, PDL, aveau discursuri și programe anticorupție, unii parlamenari democrat-liberali făceau evaziune fiscală și cereau șpăgi de la oamenii de afaceri pentru a le facilita acestora încasarea banilor cuveniți din lucrările prestate pentru diverse instituții publice.
Acest lucru rezultă dintr-un dosar instrumentat de procurorii DIICOT și aflat acum pe rolul Curții de Apel București și în care, printre alții, a fost trimis în judecată și fostul deputat PDL pentru Diaspora, William Brînză, acuzat fiind de sprijnire a unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală și spălare de bani, ambele în formă continuată. Prejudiciul total adus bugetului de stat și reținut în sarcina lui Brînzî este de 9.678.942 lei.
În esență procurorii DIICOT spun că William Brînză a folosit facturi fictive emise de firme fantomă, fără activitate reală, controlate de liderul grupului infracțional, Alfred Petrea și de un afacerist egiptean, Mohamed Kamel Abdrabbo Ahmed. Cu ajutorul acestor facturi Brînză făcea plăți din firmele sale către firmele fantomă controlate de cei doi iar banii erau scoși cash și dați fostului parlamentar, mai puțin un comision oprit de cei care dețineau firmele fantomă. Atât Petrea cât și Mohamed Kamel au declarat la DIICOT că William Brînză dorea să primească banii în bancnote cât mai mari de euro pentru că-i scotea afară din țară. În plus fostul parlamentar a mai fost denunțat la DIICOT și de intermediarul său, Adrian Tănase.
”La un moment dat Tănase Adrian mi-a spus că William Brînză, fiind foarte zgârcit i-a reproșat că am un comision prea mare și că a găsit în altă parte la un preț mai bun. Adrian mi-a comunicat de asemenea că William Brînză și fratele său l-a întrebat de unde sunt firmele emitente ale facturilor întrucât au luat facturi cu aceleași firme emitente de la altă persoană și cu preț mai mic. Atunci mi-am dat seama că William Brînză ajunsese și la Petrea, pentru că în afară de mine și Petrea Alfred nu mai avea acces la societățile în numele cărora emiteam facturi către diferiți clienți nimeni. Mai vreau să precizez un amănunt. William Brînză solicita tot timpul ca banii restituiți să fie în euro, în bancnote mari de 500 pentru că pleca cu ei din țară”, a povestit atunci când a fost audiat la DIICOT omul de afaceri Mohamed Kamel Abdrabbo Ahmed.
Tiberiu Urdăreanu: William Brînză mi-a zis că răspunde „politic” de Aeroportul Otopeni
În dosarul de evaziune fiscală în care a fost trimis în judecată William Brînză procurorii DIICOT i-au audiat și pe Tiberiu Urdăreanu, patronul grupului de firme UTI și Ion Obloja, unul din directorii firmelor din grupul UTI, care au povestit despre cum au ajuns să-i plătească ”taxă de protecție” lui William Brînză pentru a-și putea încasa la timp banii pentru lucrările pe care le prestau la Aeroportul Otopeni. Urdăreanu și Obloja nu doar că au dat declarații dar au și pus la dispoziția contractelor de publicitate încheiate cu firmele controlate de William Brînză, servicii de publicitate despre care Urdăreanu a spus că nu avea nevoie la acel moment și nici nu l-a interesat dacă firmele lui Brînză le-a prestat sau nu.
Firmele prin care William Brînză a încasat bani de la grupul UTI, Willis SRL și Willis Finance, sunt aceleași prin care procurorii DIICOT spun că fostul parlamentar a făcut evaziune fiscală prin metoda facturilor fictive de la firmele fantomă.
Din documentele puse la dispoziția DIICOT de Urdăreanu rezultă că firmele lui William Brînză au încasat de la grupul UTI efectiv suma de 600.000 de lei. Pretențiile inițiale se ridicau la 2.000.000 de lei dar UTI a înterupt plățile.
”Da, îl cunosc, l-am cunoscut în anul 2010 într-o circumstanță pe care nu mi-o mai amintesc exact, cred că la un eveniment monden. Ulterior acesta mi-a făcut o vizită la biroul meu din București str. Vasile Lascăr nr. 31 ocazie cu care mi-a menționat ca el ”politic” a primit ca responsabilitate coordonarea investițiilor și plăților la Aeroportul International Otopeni. Acesta cunoștea faptul ca grupul de firme UTI avea o serie de contracte în derulare cu aeroportul . În acest context, acesta mi-a lăsat să înțeleg că poate rezolva eventualele întârzieri în plata facturilor către firmele mele precum și facilitarea unor contracte noi aferente investițiilor care erau planificate la Aeroport. La sfârșitul acestei discuții i-am spus ca din poziția mea nu cunosc toate detaliile contractelor, dar ca mă voi interesa si îi voi comunica în ce măsura apelăm sau nu la serviciile lui. Ulterior, am solicitat vicepreședintelui de la aceea vreme Ion Obloja care coordona toate contractele și lucrările noastre de la Aeroport să-mi expună situația acestora și să-mi menționeze problemele. Mi-a spus că sunt o serie întreagă de întârzieri la plățile facturilor noastre curente, plăti, care majoritatea reprezentau salariile angajaților noștri (peste 200 de persoane), care asigurau mentenanța și serviciile tehnice critice pentru buna funcționare a aeroportului , si că aceste întârzieri se perpetuau. Tot Obloja mi-a menționat faptul că se prefigurau anumite lucrări și investiții importante în cadrul aeroportului care ar fi prezentat interes pentru compania noastră. Ținând cont de cele menționate de Wiliam Brînză și promisiunea deblocării plăților l-am contactat și l-am pus în legătură cu Obloja să găsească o forma legală prin care să rezolve aceasta situație”, a declarat Tiberiu Urdăreanu.
În completare, președintele grupului UTI a spus că ulterior i s-a prezentat de către William Brînză şi Obloja varianta încheierii a două contracte de publicitate cu două firme, despre care Brînză a spus că le folosește, respectiv WILLIS si WIILLLIS FINANCE, aceste doua firme urmând să presteze servicii de publicitate si reclamă pentru firmele din cadrul grupului.
”Precizez că încă de la prima întâlnire William Brînză a precizat că pentru ajutorul pe care îl oferă va putea presta o activitate de publicitate care sa cuprindă și anumite sume de bani care sa-i revină. Arăt că nu aveam nevoie neapărat de aceste servicii și nici nu știu daca s-au prestat sau nu efectiv. Nici nu m-a interesat”, a concluzionat Tiberiu Urdăreanu.
Ion Obloja, vicepreședinte al grupului UTI a confirmat în totalitate susținerile lui Urdăreanu, detaliind despre discuțiile cu William Brînză.
”Ulterior, m-am întâlnit cu numitul Brînză William in holul hotelului Radisson, ocazia cu care acesta mi-a dat datele de contact ale persoanei cu care urma sa se semneze nişte contracte de publicitate cu doua societăţi cu denumirea ”WILLIS” una fiind SRL, si alta SA. Precizez ca respectivele contracte au fost semnate cu o firma pe nume AIRPORT MANAGEMENT&CONSTRUCTION SRL, care a jucat rolul de intermediar intre grupul UTI si cele doua societăţi aduse de William Brînză. Sumele de bani au fost virate de grupul UTI către firma AIRPORT MANAGEMENT&CONSTRUCTION SRL si apoi către cele doua societăţi ”WILLIS”. Arat ca primul contract a avut o suma obişnuită pentru contractele de publicitate, însă cel de-al doilea contract avea valoare de peste 500.000 de euro, ceea ce mi s-a părut enorm. Sumele au fost virate lunar, pe o perioada de aproximativ 5 luni, dupa care Urdăreanu mi-a adus la cunoştinţă faptul ca nu va mai plati catre cele doua societati”, a povestit Ion Obloja.
DIICOT: William Brînză și-a depus în apărarea sa CV-ul
Strategia de apărare a lui William Brînză în fața procurorului DIICOT care a instrumentat dosarul în care a fost trimis în judecată a fost una cel puțin ciudată și, pe alocuri, lipsită de orice logică banală.
Astfel, spre exemplu, DIICOT descoperiseră că unele firme ale fostului parlamentar erau controlate prin două offshore-uri înființate în SUA de celebrul consultant Laszlo Kiss, care, audiat fiind, a și confirmat că a făcut două firme pentru Brînză.
Ex-parlamentarul a negat că ar ști ceva despre acele off-shore-uri dar în schimb a depus la DIICOT o corespondență cu autoritățile din Cipru din care rezulta că nu are firme în Cipru. Mai mult, printr-un document depus la dosar Brînză a inventat o așa-zisă corespondență cu un notar din Statele Unite ale Americii.
”Inculpatul solicită autorităților din Cipru informații, deși nu s-a reținut vreodată în cauză că societățile off-shore ar avea sediul în Cipru sau vreo legătură cu Cipru. Răspunsul autorităților din Cipru constă în faptul ca nu a fost identificată vreo societate off-shore în care sa aibă calitate. Nu există nici un fel de corespondență cu notarul public Robert J. Goldberg așa cum a susținut la data de 31 03 2016 prin cererea depusă”, punctează procurorii DIICOT în rechizitorul trimis în fața judecătorilor de la Curtea de Apel București.
Mai mult, procurorul de caz arată că printre actele depuse în apărarea sa, William Brînză a depus la DIICOT inclusiv CV-ul.
”De asemenea, sunt depuse înscrisuri în apărare: istoricul activităților desfășurate în perioada 2009-2012 ca deputat, bilete de avion cu deplasări, centralizator al deplasărilor în perioada 2009-2012, extras al cărților publicate, CV, diplome, legitimații, înscrisuri care nu au nicio legătura cu acuzațiile aduse Este depus un memoriu în apărare prin care Brînză William cere clasarea cauzei”, se consemnează în rechizitoriul DIICOT.
Cristi Ciupercă