- Vlad Bârleanu
Vestea proastă este că avem lideri politici incompetenți, inconștienți și bolnavi de putere. Vestea bună este că ne-am obișnuit și începe să ne placă.
Campania electorală pentru europarlamentare este canibalizată de Victor Ponta și Traian Băsescu, într-un conflict ale cărui coordonate au fost stabilite în urmă cu doi ani și retușate la ruperea USL.
Un element de noutate îl reprezintă situația din Ucraina, o amenințare serioasă la adresa securității României. Creatorii de strategii electorale din spatele celor doi au observat că, spre diferență de alte crize regionale, Ucraina a devenit un subiect prizabil și cu încărcătură electorală în toate straturile societății.
La birt, la coafor, pe stadion sau în cafenele, românii sunt chiar preocupați de câteva probleme: Unde se va opri Putin? Va reîncepe recrutarea obligatorie în Armată? Am putea rezista pe cont propriu unui atac armat până la activarea articolului 5 al Tratatului Nord-Atlantic?
Această schimbare de paradigmă îi menține pe liderii politici ai României la stadiul de maimuțăreală televizată, în loc să îi determine să susțină o poziție consistentă, bazată pe definirea interesului comun.
Amestecul dintre elementele de strategie națională și bâlci electoral a dus la câteva aberații, pe care voi încerca să le listez separat în dreptul celor doi.
Ponta
Este în campanie electorală permanentă, centrată pe câteva mesaje: noi guvernăm, reîntregim salarii, dăm ajutoare sociale, oferim pensii, creăm locuri de muncă.
Săptămâna trecută au apărut două momente decisive pentru prestația premierului.
În primul rând, gafa făcută la Fabrica de Avioane Craiova, când a declarat că ”deși ne paște un război”, vestea bună este că vor fi comenzi pentru industria de apărare. O declarație cinică și iresponsabilă. Ponta a introdus discursul ideologic de stânga într-o problemă ce ține de securitatea națională.
Ponta are un amestec de candoare și curaj în declarații, care i-a adus succesul de multe ori. Cel mai celebru pe care mi-l amintesc este răspunsul la întrebarea despre eșecul lui Geoană la turul al doilea din 2009: ”Au furat mai mult decât noi”. Ponta trebuie să își dea seama că astfel de declarații nu mai sunt admise din poziția de prim-ministru, pentru că angajează statul român.
În al doilea rând, pe rețelele sociale s-a declanșat o campanie agresivă anti-Ponta, al cărei mesaj principal este că premierul este omul Moscovei. Nu contează doza de adevăr, contează că s-a identificat existența unei campanii. Într-o țară în care tot establishment-ul politic este pro-american, această posibilitate aproape că nu există, iar dacă un personaj la vârf ar fi agent de influență, ar fi izolat imediat.
Cele două momente l-au convins pe Ponta să își schimbe abordarea, cel mai probabil la indicația consilierilor. Luni, premierul a organizat o întâlnire cu miniștrii Apărării, de Interne și de Externe, și-a făcut ”mea culpa” pentru declarațiile de la Craiova și a vorbit despre convocarea CSAT. Pe scurt, s-a decis să devină un ”jucător” pe Dosarul Ucraina.
În pregătirea campaniei prezidențiale, Ponta are nevoie să fie văzut de electorat drept un lider capabil să fie comandant suprem, cu atitudine marțială, responsabil și sigur pe el când vorbește despre politica externă. Domeniu în care are mari lacune, care pot produce daune concrete. De exemplu, pe 18 martie, la Atena, a pronunțat sintagma ”poporul moldovean”, cu referire la cetățenii Republicii Moldova, preluând involuntar teoria stalinistă.
Băsescu
Din punctul de vedere al prestației în politica externă și a imaginii de comandant suprem, Băsescu are mai multe atu-uri. Are cunoștințe de geografie și geo-politică, are o atitudine de comandant (deprinsă pe vapor), care îi asigură loialitatea celor din subordine.
Are avantajaul imagologic al faptului că vorbește aproape zilnic având pe fundal steagurile României și NATO (Ponta descoperă și el în aceste zile că poate profita de acest avantaj).
Băsescu are însă o țâfnă și o agresivitate care dăunează în politica externă, care pot distruge ceea ce au construit diplomații și serviciile speciale. Peste tot în Europa se practică un discurs de uz intern și unul de uz extern, dar se păstrează o limită a decenței. Președintele atacă Guvernul și Ministerul de Externe doar ca să puncteze pe plan intern, deși experiența sau consilierii ar trebui să-i spună că ar trebui să caute un consens intern pe chestiunea Ucrainei.
Băsescu se poartă ca un bolnav de putere. Conferința în care exprimă poziția României pe ultimele evoluții din Ucraina, urmărită de toate ambasadele de la București, este aruncată în derizoriu, cu povești electorale despre tricouri albe, mere, nisip, valuri și opțiuni personale de vot.
Din punct de vedere electoral, Băsescu nu poate juca pe aceeași parte cu Ponta. Nu poate oferi salarii, pensii, ajutoare sociale, zile libere, nu se poate lăuda cu avansul PIB sau al investițiilor.
Băsescu repetă însă strategia din 2009, făcând apel la partea întunecată a creierului uman. Luptătorii din ”guerilla online” pe care îi controlează direct sau indirect au început recent să afirme că Ponta este omul Moscovei și că oricine va câștiga în afară de omul indicat de Băsescu va duce România în sfera de influență a Rusiei. Faptul că este o campanie controlată de sus în jos a fost confirmat de declarația de marți a președintelui: ”Poziția lui Ponta de a evita întâlnirile cu trimișii SUA este foarte bine primită la Moscova”.
Diferența față de 2009 este că acum Băsescu nu mai este pe buletinele de vot, ci luptă pentru Elena Udrea și Cristian Preda, un cuplu care depășește orice record în materie de lichelism și servilism.