„Și le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi.” (Ioan 6:53)
„Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” (Ioan 6:54)
Toți vor să trăiască! Ce este mai de preț decât viața? Viața le place tuturor. Dar viața de la cine vine? Numai de la Dumnezeu! Oare vrem să murim și să ne chinuim veșnic? O, nu, sub nici o formă, căci nici un ceas de chinuri uneori nu suntem în stare să-l suportăm! Dar cum este oare chinul cel veșnic?
La viața veșnică ne aduc credința, dreptatea, pocăința, virtutea, abnegația și omorârea patimilor. Vrem să trăim, ba chiar să trăim veșnic? Păi cum să nu vrem?! Așadar, omule, căiește-te neîntârziat și îndreaptă-ți viața! Cheamă-L în ajutor pe Domnul Dumnezeu, căci El este aproape de noi precum o mamă de pruncul ei!
„Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii (văzuți și nevăzuți) le sapă, ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură” (Mt. 6, 19-20). Trebuie să ținem minte, să medităm și să împlinim în faptă aceste cuvinte preaînțelepte și pline de bucurie. Cu toții suntem vinovați de faptul că ne-am obișnuit să căutăm, să dobândim și să ascundem comorile noastre pe pământ, iar nu în cer: construim case minunate, dar uneori inutile; adunăm bogății, dar ne alipim de ele; suntem cuprinși de lăcomie, de zgârcenie, de nemilostivire față de cei săraci; suntem împătimiți de femei, de podoabe, de distincții pământești, de avantaje pământești, de funcții – care ne ocupă adesea gândurile și ne leagă numai de cele pământești și stricăcioase, iar noi uităm de cinstea chemării cerești, de darurile și de bunurile cerești, „cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit și la inima omului nu s-a suit” (I Cor. 2, 9).
Noi uităm că am fost scriși în numărul cetățenilor cerului prin Botez și prin pecetea Sfântului Duh.