De ce a venit USL la putere? Și de ce pe acel uriaș val de simpatie? Simplu. Pentru că românii se săturasera de circ, se săturasera de corupție, se săturaseră de interesele unora, puțini la număr, puse înaintea interesului general, se săturaseră de statul polițienesc, se săturaseră de abuzuri și, mai presus de toate, se simțeau tradați în aproape tot ce speraseră de la alegerile din 2004 încoace.
Și, în ciuda unui pesimism neaoș românesc, au ales să mai dea o șansă, ultima, clasei politice. Au mers la vot într-un număr nesperat de mare și au girat astfel o putere de peste 70 la sută, ca să aibă garanția unei stabilități și liniști politice necesare pentru a pune lucrurile pe făgașul normal. Au văzut în Victor Ponta și Crin Antonescu doi lideri tineri, mai puțin pătați de metehne ale trecutului și au văzut în cele două partide ale alianței USL- PSD și PNL- acea licărire de normalitate.
În societatea complet isterizată după ultimul an de guvernare PDL și cu Traian Băsescu la Cotroceni, care își întinsese tentaculele în toate cotloanele, USL a părut așadar, vorba poveștii, cavalerul pe cal alb care va aduce iar soarele în regatul asuprit. Așteptările au fost atât de mari încât nici tentativa eșuată de suspendare a președintelui Traian Băsescu din funcție, din vara lui 2012 – cu multele ei aspecte întunecate – nu a reușit să reducă din entuziasmul popular de la alegeri.
Și nu a trecut din acel moment decât un an. Un an în care partenerii de guvernare, cu platoșa majorității de peste 70 la sută în expansiune, cu o opoziție aproape impotentă, cu un Traian Băsescu înghesuit în corzi din cauza unor afaceri personale despre care se bănuiește că n-ar fi tocmai limpezi și curate, nu au găsit altceva mai bun de făcut decât să își tragă ușurel, unul altuia, preșul de sub picioare. Când pe față, când în spatele ușilor închise, PSD și PNL și-au pândit punctele slabe și au țintit acolo. Fiecare și-a văzut agenda proprie, fiecare s-a moțat mai tare și s-a împăunat cu propriile calități, jucând aproape permanent la ofsaid. Și guvernarea efectivă? Binele acela și acea normalitate pe care au mizat la vot „fraierii”? Cuvintele frumoase, promisiunile de dreptate? Toate astea au rămas undeva într-un colț al agendei politice.
În prim plan, oamenii văd goana după funcții, împărțirea banilor către clientela politică, modificarea legilor după interesele unora sau altora, miniștri puși si schimbați pe bandă din cauza dosarelor din justiție sau a declarațiilor arogante. Și mai văd cum lupta pentru supremația politică între cei doi parteneri de alianță se acutizează pe zi ce trece. Și cum aceeași lupta a resuscitat nesperat de tare opoziția fărâmițată, aflată până acum în letargie. Și cum l-a înviorat pe Traian Băsescu, dându-i vânt din pupă, oferindu-i gratuit muniție pentru fiecare seara, la șase și jumătate fix!
Ce s-a întâmplat, însă, în prima zi a săptămânii a atins un punct critic. Când principalii parteneri ai USL, Crin Antonescu și Victor Ponta se acuză verde în față, în public, fără nici o reținere, de minciună, de plagiat (indirect), de patologic, când își aruncă amenințări și fac gesturi de încălcare clară a protocolului USL, cale de întoarcere nu prea mai există. Nu că PNL sau PSD ar rupe USL este acum cea mai mare problemă. Alianțele în România au fost în ultimii 20 de ani doar sursă de scandal, nu de stabilitate. Cu USL sau doar cu unul dintre partide la putere nici nu ar conta pentru oamenii simpli. Adevărata problemă este că ceea ce s-a întâmplat, luni, și, pare-se a se întâmpla în continuare, poate reprezenta certificatul de deces al democrației și al încrederii românilor în toată clasa politică, de orice culoare și în orice formă. Iar vina lui Victor Ponta și Crin Antonescu este maximă. De aici și până la haosul străzii nu mai este decât un pas.
Nicoleta Vera