La 15 ani după criza financiară globală și criza datoriilor suverane din Zona Euro, o altă criză este iminentă în Europa: dispariția modelului social și politic european, cu consecințe profunde pentru stabilitatea fiscală și financiară. Aceasta este concluzia unei analize publicate recent de Wolfgang Munchau, director al companiei de consultanță Eurointelligence și fost editor la Financial Times.
Cel mai important semnal preliminar este depășirea deficitelor bugetare în Franța și Italia, cu peste 7 % și, respectiv, peste 5 % pentru 2024. Acestea sunt două din primele trei economii ale Uniunii Europene.
”Aceste cifre sunt un simptom, nu o cauză. În spatele lor se află lipsa de creștere economică necesară pentru a susține modelul social al Europei. Politica fiscală a Germaniei este foarte diferită de cea a Franței sau a Italiei, și totuși Germania este afectată de exact aceeași problemă. Prăbușirea regimului represiv, dar lipsit de datorii, al lui Nicolae Ceaucescu în România ar trebui să servească drept lecție că nu volumul datoriei este cel care determină sustenabilitatea. Este vorba, în sensul cel mai larg, despre capacitatea unui stat de a oferi bunăstare și mulțumire, rămânând în același timp solvabil. Politica este arta de a menține permanent aceste trei mingi în aer”, a afirmat Munchau.
Principalele argumente ale analizei:
- Modelul european a fost alimentat de companii industriale oligopoliste, care au fost puternic susținute de stat prin reglementări care le-au fost favorabile.
- Industria auto germană este un exemplu clasic, dar toată lumea a făcut acest lucru.
- Sectorul serviciilor a existat în principal pentru a servi industria: bănci de stat care acordau împrumuturi preferențiale companiilor industriale; ateliere de reparații pentru produse industriale, cum ar fi service-urile auto. Aceste industrii s-au bucurat de marje mari de profit datorită piețelor monopoliste sau oligopoliste pe care operau, cuplate cu bariere ridicate la intrarea pe piață. Acest sistem a alimentat întreaga structură de politică socială – sub forma transferurilor fiscale și a politicilor de pe piața muncii, pentru a se asigura că beneficiul modelului se va distribui în mod egal.
- O trăsătură remarcabilă a acestui sistem a fost caracterul său pe termen lung. UE, guvernele, industria și universitățile au organizat activitatea de cercetare pentru a alimenta acest model.
- După sfârșitul Războiului Rece, alți doi factori au susținut modelul: o scădere importantă a cheltuielilor pentru apărare, în unele cazuri cu câteva puncte procentuale din PIB, și accentuarea globalizării.
- Schimbările în domeniul tehnologiei și fragmentarea geopolitică distrug acum acest model. Primul factor este cel mai important. Din ce în ce mai multe funcții din viața noastră, care înainte erau de domeniul proceselor pur mecanice, sunt astăzi complet sau parțial digitalizate. Barierele de intrare pe piață s-au prăbușit. China a ajuns de la zero la lider mondial în domeniul automobilelor electrice.
- Companiile europene nu mai generează suficiente profituri pentru a alimenta modelul social – și pentru a finanța cercetarea pe termen lung. Înclinația puternică a cercetării europene către companiile existente își pune amprenta. Nu este vorba despre sectorul public versus sectorul privat. Intervenția guvernului a jucat un rol imens în dezvoltarea industriei digitale. În Germania, de exemplu, dacă cercetarea nu este făcută de companiile auto sau de marile companii chimice, nu se întâmplă. Nu este o surpriză faptul că Europa are doar foarte puține companii de tehnologie.
- Modelul oligopolist al Europei, bazat pe o tehnologie veche, nu mai funcționează într-o lume digitală. UE încearcă să oprească evoluțiile tehnologice prin reglementări. Dar acesta este un mod de abordare a simptomelor, nu a cauzelor.
- După multiplele șocuri globale din acest deceniu, consecințele declinului tehnologic al Europei se traduc prin rate de creștere potențială mai mici. Italia a fost prima. Creșterea productivității sale a fost aproape de zero de când a aderat la Zona Euro. Creșterea productivității din Marea Britanie s-a prăbușit după criza financiară globală (2008-2010) și nu și-a mai revenit de atunci. Este puțin probabil ca productivitatea Germaniei să își revină, chiar dacă ciclul economic va reveni pe creștere.
- Consiliul German al Experților Economici vede o creștere potențială de aproximativ 0,5% până la sfârșitul deceniului. Cu o creștere a productivității atât de scăzută, modelul european a devenit nesustenabil din punct de vedere financiar.
- Nu este surprinzător faptul că sistemul politic se fragmentează peste tot. Argumentul pentru deficite susținute, în Franța, de exemplu, este că sunt necesare pentru a o ține pe Marine Le Pen departe de putere. Acest lucru înseamnă că vor persista.
”Ne așteaptă o criză fiscală, cauzată de o combinație între scăderea creșterii productivității și blocajul politic. Tehnologia este principala cauză a declinului. Geopolitica este cea care l-a accelerat. Soluțiile pe care le-am susținut de-a lungul anilor – o capacitate fiscală comună, o uniune a piețelor de capital, achiziții comune în domeniul apărării pentru a neutraliza creșterea cheltuielilor de apărare – sunt mai departe ca niciodată. Dacă nu se schimbă unul dintre acești parametri, o criză financiară este un scenariu foarte plauzibil”, a afirmat Munschau.
V. B.