Un fizician de la Universitatea din Kentucky a descoperit un nou material 2D care ar putea lua locul grafenului şi care ar putea duce tehnologia digitală la un nou nivel.
Raportat în Physical Review B: Rapid Communications, noul material, compus din silicon, bor şi azot, toate ieftine şi abundente, este extrem de stabil, o proprietate care îi lipseşte grafenului.
,,Ne-am folosit de simulări pentru a testa dacă legăturile s-ar putea rupe sau dezintegra. Nu s-a întâmplat. Am încălzit materialul până la 1000 grade Celsius şi tot nu a cedat”, a declarat Madhu Menon, un fizician de la Centrul britanic pentru Ştiinţe Computaţionale.
În timp ce grafenul este văzut ca fiind cel mai puternic material din lume, cu multe proprietăţi unice, prezintă totuşi un dezavantaj: nu este un semiconductor şi, prin urmare, dezamăgeşte în industria tehnologiei digitale. În căutarea ulterioară pentru materiale semiconductoare 2D noi, cercetătorii au ajuns la o clasă de materiale cu trei straturi, numite dicalogenide de tranziţie din metal (TMDC-uri). TMDC-urile sunt în mare parte semiconductoare ce pot fi transformate în procesoare digitale cu o eficienţă mult mai mare decât orice altceva compus din silicon. Cu toate acestea, TMDC-urile sunt mult mai voluminoase decât grafenul şi sunt fabricate din materiale care nu sunt neapărat ieftine sau abundente.
Echipa condusă de Menon a început să experimenteze cu elementele de pe primul şi al doilea rând al tabelului periodic. Aşa au ajuns la silicon, bor şi azot. Atomii din noua structură sunt aranjaţi într-un model hexagonal precum grafenul, însă aici se termină asemănările.
Prezenţa siliconului oferă posibilitatea interesantă de integrare cu tehnologia actuală bazată pe acest material, permiţând industriei mai degrabă să se depărteze cu paşi mici de silicon, în loc să-l elimine complet, dintr-o dată.
Suntem conştienţi de faptul că tehnologia bazată pe silicon ajunge la limită, deoarece punem din ce în ce mai multe componente împreună şi facem procesoare din ce în ce mai compacte. Dar ştim că acest lucru nu poate continua la infinit. Avem nevoie de materiale mai inteligente. Această descoperire deschide un nou capitol în ştiinta materialelor prin oferirea de noi oportunităţi pentru cercetătorii care doresc să exploreze flexibilitatea funcţională şi noile proprietăţi pentru aplicaţii de ultimă oră – Madhu Menon
Octavian Cătuşanu