Alexei Navalnîi și Boris Nemțov au fost cei mai emblematici disidenți ruși din timpul epocii Putin. La un an după ce Navalnîi a murit într-o închisoare de la Cercul Polar și la un deceniu de la asasinarea lui Nemțov în apropierea Kremlinului, pe scena opoziției din Rusia nu a apărut o altă figură de calibrul lor.
La un an de la moartea suspectă a lui Alexei Navalnîi într-o închisoare din Rusia, susținătorii acestuia au ajutat la alegerea unei pietre funerare pentru mormântul său din Moscova.
„Va fi un loc al speranței și al puterii pentru toți cei care visează la Rusia minunată a viitorului”, spune văduva politicianului de opoziție, Iulia Navalnîia, citând una dintre cele mai cunoscute fraze ale acestuia.
Săptămâna trecută, ea a dezvăluit într-un videoclip lista scurtă de proiecte la care lucrează, sperând că mormântul va deveni un loc unde cei care se opun lui Vladimir Putin vor merge „pentru a-și aminti că nu sunt singuri”. Navalnîia locuiește acum în străinătate, riscând să fie arestată dacă s-ar întoarce în Rusia. Cuvintele ei arată cât de mult s-au diminuat ambițiile.
Ani de zile, Alexei Navalnîi a fost cel mai mare rival politic al lui Vladimir Putin: carismatic și curajos. Astăzi, chiar și avocații săi au fost închiși ca „extremiști” și un număr foarte mare de susținători au părăsit Rusia pentru a se pune la adăpost.
În paralel, Vladimir Putin, departe de a fi învins – dar nici victorios – în războiul din Ucraina pare să fie la un pas să dicteze termenii unui acord de pace, alături de Donald Trump.
Strangularea vieții democratice a Rusiei
Ksenia Fadeeva ispășea o pedeapsă de nouă ani când televizorul din celula ei a anunțat că Navalnîi a murit. Acesta se prăbușise în închisoare în timpul plimbării sale zilnice, scriu jurnaliștii BBC într-un amplu material despre societatea civilă și opoziția din Rusia. „Eram într-o stare de stupoare; nu puteam nici măcar să vorbesc”, își amintește activista. „A fost un coșmar”.
Ksenia a fost și ea deținută politic, etichetată drept „extremistă” pentru legăturile sale anterioare cu Navalnîi. Ea a gestionat sediul acestuia în orașul ei natal din Siberia, Tomsk, când Navalnîi a încercat să candideze împotriva lui Putin la alegerile prezidențiale din 2018. El a fost blocat. La acel moment, Putin era la putere de aproape două decenii.
Luna aceasta se împlinesc, de asemenea, 10 ani de la uciderea lui Boris Nemțov, o altă voce puternică a opoziției. Acesta a fost împușcat în spate, aproape de zidurile roșii ale Kremlinului.
Rusia anexase ilegal Crimeea cu un an înainte, în 2014, iar cota de popularitate a lui Putin era încă pe un val de naționalism toxic. Criticii precum Nemțov erau defăimați public drept trădători.
Corpul neînsuflețit al politicianului, întins sub luminițe în culorile drapelului rusesc, a marcat începutul unei noi ere întunecate.
Moartea lui Boris Nemțov a fost, fără îndoială, un punct de cotitură în activismul și opoziția politică rusă. Însă Navalnîi a fost acolo pentru a prelua și duce mai departe idealurile unei părți importante a poporului, care dorește schimbare, eliminarea sistemului oligarhic, măsuri anticorupție și democrație.
Navalnîi a făcut atunci tot ce i-a stat în putință pentru a insufla o nouă viață opoziției încercate din Rusia. Maestru al rețelelor de socializare și al agendei anticorupție, el a avut un farmec real, în special pentru publicul tânăr. În 2020, a fost otrăvit cu un agent neurotoxic Novichok și aproape a murit.
„Știam că te pot băga în închisoare, că pot sparge protestele cu bastoane, că pot inventa dosare penale. Dar otrăvirea cu o armă chimică?”, își amintește Ksenia Fadeeva. „Am crezut că există frâne în sistem, dar m-am înșelat”.
Când Navalnîi s-a întors de la un tratament în străinătate, a fost arestat la aeroport. Nu avea să mai fie niciodată liber. În acest mediu, lipsa unei opoziții deschise în Rusia nu este deloc surprinzătoare.
„În interiorul Rusiei, nu este vorba despre faptul că nu există nimeni cu carisma lui Navalnîi”, spune Tatiana Stanovaya, senior fellow la Centrul Carnegie Rusia-Eurasia, explicând lipsa oricărui nou lider de la moartea acestuia.
„Vorbim despre criminalizarea completă a opoziției”.
În august anul trecut, doi disidenți notabili din Rusia, Vladimir Kara-Murza și Ksenia Fadeeva, au fost scoși din celulele lor și deportați cu forța, ca parte a unui schimb uriaș de prizonieri. Kremlinul exporta disidență. Navalnîi era deja mort, altfel ar fi făcut, poate, parte din acest schimb.
Ksenia crede că, dacă ar fi trăit, chiar și din străinătate, Navalny ar fi putut face diferența. „Lucrurile ar fi fost diferite dacă l-ar fi eliberat pe Navalnîi în cadrul unui schimb. Vocea lui ar fi fost puternică, opoziția ar fi avut mai multă influență”, spune ea.
„În condițiile dificile de astăzi, nu știu unde găsești un alt lider ca Navalnîi”.
Echipa sa nu a încetat să lucreze în exil. O jumătate face lobby pe lângă guvernele occidentale pentru sancțiuni mai eficiente, iar ceilalți încearcă să spargă zidul propagandei ruse cu dezvăluiri despre anturajul lui Putin.
Ultimul lor film vizează un aliat puternic al lui Putin, Igor Sechin, argumentând că Putin se preface doar că „face Rusia măreață” în timp ce el și acoliții săi jefuiesc bogățiile țării.
Astfel de investigații obișnuiau să declanșeze proteste în viața reală. Acum, telespectatorii care se află încă în Rusia pot urmări doar prin VPN și majoritatea nu îndrăznesc să posteze comentarii.
„Acum poți fi acuzat penal doar pentru că ridici un deget”, subliniază Ksenia Fadeeva, deși ultimul film a fost văzut de aproape două milioane de ori în 10 zile.
Ksenia este sigură că cea mai mare parte a acestui public se află în Rusia.
„Oamenii nu și-au schimbat opiniile, sunt încă acolo. Cu siguranță citesc, urmăresc și se uită”, spune ea. „Dar nu pot protesta. Ei doar supraviețuiesc.”
Văduva lui Navalnîi are autoritate morală, dar nici pe departe abilitățile sale politice.
„Toate aceste… personalități liberale au cote de popularitate extrem de scăzute”, spune universitara Tatiana Stanovaia. În schimb, ea detectează o consolidare a sprijinului pentru Kremlin, pe care o leagă de creșterea numărului de atacuri ale dronelor ucrainene asupra Rusiei.
„Oamenii văd că suntem foarte vulnerabili și trebuie să aleagă cel mai puternic jucător pe care să se bazeze”, explică analistul. „Nu pentru că îl plac pe Putin sau pentru că îl consideră un erou pozitiv. Ci pentru că el poate proteja Rusia într-un mediu foarte ostil”.
Nu contează că Putin a creat el însuși acest mediu mergând la război.
Faptul că Donald Trump pare acum să fie de partea Moscovei ajută: președintele american a declarat odată că „înțelege” veto-ul Rusiei privind aderarea Ucrainei la NATO. El pare acum să fi acceptat această condiție majoră, chiar înainte de orice discuții de pace.
„Cred că războiul a consolidat și mai mult sentimentele anti-occidentale”, sugerează Dr. Jade McGlynn de la King’s College. „De asemenea, nu văd dovezi că ar exista o minoritate puternică de ruși care să dorească o democrație liberală, de tip occidental”.
„Cred că liberalii… în cele din urmă nu au reușit să convingă”.
„Kremlinul joacă pe o teamă reală, înrădăcinată în mințile rușilor, că Occidentul încearcă să ruineze Rusia, să o slăbească și să o divizeze”, susține Tatiana Stanovaya. „Kremlinul are un teren bun pe care să lucreze”.
Duminică, susținătorii lui Navalnîi plănuiesc comemorări din Argentina până în Australia pentru a marca aniversarea morții sale. La Moscova, unii vor vizita mormântul său.
Elena Cristea