Piața de francize a înregistrat o tendință de dezvoltare în ultima perioadă, atât prin intrarea unor francize internaţionale, cât şi prin exportul francizelor româneşti pe pieţele externe, a afirmat Mihaela Mocanu (foto), avocat în cadrul Ţuca Zbârcea & Asociaţii (TZA).
Printre principalele sectoare în care interesul francizorilor şi al beneficiarilor a crescut vizibil, se numără industria modei şi cea de lux, dar şi sectorul consultanţei în afaceri.
„În condiţiile actuale de criză, dezvoltarea unei afaceri în franciză pare a fi o opţiune destul de sigură, întrucât riscul de eşec al afacerii este mai redus decât în cazul unui start-up obişnuit. Francizatul beneficiază de experienţa în afaceri a francizorului, având acces la know-how-ul acestuia, deci la toate informaţiile necesare, inclusiv de asistenţa francizorului pe parcursul iniţierii şi dezvoltării afacerii. Un alt avantaj al francizei este legat de notorietatea mărcii francizorului, care îi va permite beneficiarului să câştige mult mai uşor o anumită cotă de piaţă. Nu în ultimul rând, francizatul este şi va rămâne independent în desfăşurarea activităţii, ceea ce îi asigură libertatea de acţiune necesară deciziilor sale,” a afirmat Mihaela Mocanu, potrivit unui comunicat de presă.
Aceasta şi-a lansat vineri, în București, volumul „Franciza, francizarea”, un ghid despre dinamica unui contract de franciză şi etapele pe care le presupune o asemenea afacere.
Mihaela Mocanu este doctor în Drept și avocat colaborator al Ţuca Zbârcea & Asociaţii.
Volumul descrie avantajele şi dezavantajele unei francize şi oferă sfaturi francizorilor şi francizaţilor pentru a dezvolta o afacere de succes.
De exemplu, în cazul francizorului, acesta trebuie să se asigure că va avea disponibilităţile financiare, de timp, precum şi mijloacele organizatorice necesare dezvoltării reţelei.
De asemenea, el trebuie să realizeze un studiu de piaţă în vederea pregătirii expansiunii, evaluării potenţialului pieţei şi totodată să testeze suficient în timp conceptul său, anterior lansării francizei. Importantă este şi existenţa unui manual al francizei, în care viitorul francizor să organizeze informaţiile care alcătuiesc know-how-ul său.
Următorul pas este alegerea mărcii sub care beneficiarii să-i promoveze produsele ori serviciile, pe care să o înregistreze în vederea protejării şi să o promoveze pentru a o valorifica.
Pentru o afacere de succes, francizorul trebuie să pună la punct un sistem coerent de selectare a francizaţilor reţelei, să găsească criterii obiective pentru alegerea lor şi, nu în ultimul rând, va trebui să controleze în permanenţă ca fiecare dintre francizaţii reţelei sale să respecte întocmai normele de activitate în reţeaua de franciză.
De partea cealaltă, beneficiarii francizei au ocazia de a pune pe picioare o afacere având un statut situat la limita dintre cel de antreprenor şi angajat.
Chiar dacă franciza nu presupune asumarea unor riscuri de afaceri foarte mari, fiind o replicare a unui model de business existent, francizatul trebuie să ia în calcul şi o serie de neajunsuri potenţiale.
Astfel, în primul rând trebuie să-şi poată asuma costuri semnificative (dreptul de intrare şi redevenţele periodice) şi să poată respecta exigenţele impuse de reţea (de exemplu cele cu privire la aprovizionare, preţurile practicate de reţea, publicitate).
„Sfatul nostru este ca cei interesaţi să fie foarte atenţi la toate etapele pe care le presupune preluarea unei afaceri în franciză ori dezvoltarea unui asemenea business, atât la aspectele contractuale – termenii şi obligaţiile pe care şi le asumă, dar şi la altele, cum ar fi evaluarea afacerii, know-how-ul actual şi cel viitor, notorietatea brandului, vadul comercial, segmentul de piaţă căruia i se adresează. Este un complex de factori, de obligaţii şi de condiţii care trebuie avut în vedere”, a precizat Mihaela Mocanu.
Vlad Bârleanu