Radu Grațian Ghețea. Bancher, președintele CEC Bank din 2007, șeful Asociației Române a Băncilor. Omul care a întors, de două ori, aplicarea prevederilor legislative prin care se pot denunța clauzele abuzive. Asta cu largul concurs al BNR și al Guvernului. Omul care spune că instanțele din România nu sunt calificate să judece procesele care vizează eliminarea clauzelor ABERANTE din contractele de credit. Spun ABERANTE fiindcă domnul bancher Ghețea roagă astăzi opinia publică să nu mai folosească expresia „scoaterea din contract a clauzelor abuzive”. De ce? Pentru că domnul bancher Ghețea se jură că, după apariția Ordonanței 50, în septembrie 2010, nicio bancă nu a mai introdus clauze abuzive în contractele noi. Cu alte cuvinte, ele există în contractele vechi. În privința asta suntem lămuriți: o spun și clienții, o spun și avocații lor, o spun și instanțele ”necalificate” din România – care au dat câștig de cauză în mii de dosare pe aceste spețe – și o spun și unii bancheri atunci când îi ia gura pe dinainte.
Guvernul a decis recent, din motive care, mă tem, se vor dovedi a fi mai mult de imagine, să nu mai amâne aplicarea prevederilor care dau posibilitatea denunțării clauzelor ”aberante” din contractele de credit. Odată lămurită chestiunea, jocul se mută brusc pe terenul instanțelor, al disputelor juridice (ar fi fost culmea ca băncile să-și recunoască abuzurile, fie ele și trecute, și disputa să se încheie elegant). Acum, domnul Ghețea ne spune superior, din vârful celebrului său ghiul, că instanțele din România pur și simplu nu sunt calificate să-i „judece” pe bancheri. Elita. Vârful ierarhiei sociale. Caimacul capitalismului și creierul rece și lucid al civilizației moderne. Plebea, da! Dar nu pe bancheri, la naiba! Întrebare: de ce consideră domnul Ghețea (iar Guvernul îi face iarăși jocul), că magistrații români nu sunt ”calificați” să-i judece lui contractele. Și ce-l face pe domnul Ghețea – și Guvernul – să creadă că, odată cu înființarea unui Tribunal special (pentru care, apropo, nu există act normativ care să-i definească structura, orașele în care să funcționeze, bugetul etc.), judecătorii vor căpăta brusc calificarea necesară judecării unor spețe atât de complexe pentru care, între noi fie vorba, există legi clare. În Ordonanța 50 scrie negru pe alb care comisioane sunt abuzive, cum trebuie redat în contract calculul unei dobânzi și toate cele necesare construirii unui document ”la raft” de bun-simț. ”Elementary, my dear Watson!”. Adică avocații înțeleg ceva elementar și-și dau seama când sunt în fața unui contract abuziv, dar un judecător nu? Adică toate procesele în care instanțele au dat deja câștig de cauză clienților au fost erori? Bine, nu toate, unele or fi fost nimerite, cum probabil ar afirma șeful bancherilor! Aș vrea, sincer, să înțeleg logica domnului Ghețea. Aș vrea să cred că domnul Ghețea, precum și cei care-i împărtășesc viziunea mai ales din punct de vedere instituțional, realizează implicațiile declarațiilor sale. Și aș mea vrea să aflu de ce Consiliul Superior al Magistraturii refuză chiar și acum să aibă o reacție publică, oficială, cu privire la declarațiile domnului Ghețea.
În România ”capitalistă” a băncilor, în ultimii nu douăzeci, ci zece ani, niciun guvern nu s-a gândit că piața de capital, de pildă, are nevoie de instanțe speciale. Acolo, și vă va spune asta orice avocat, chiar e treabă complicată. În România ultimilor zece ani, niciun guvern nu s-a gândit că e nevoie de un tribunal care să fie specializat pe insolvențe, de exemplu. Guvernul a realizat, brusc, că avem nevoie de o astfel de instanță numai când băncile și-au cerut-o pe a lor. De ce? Guvernul spune că de la 1 octombrie, deci de marți, clauzele abuzive pot fi denunțate, așa cum prevede noul Cod de Procedură Civilă. Dar cum facem asta dacă nu avem încă Tribunalul special? Când vom avea Tribunalul special? Iar când îl vom avea, nu va veni domnul Ghețea să spună că nu are suficiente ferestre? Sau că avocații băncilor nu stau pe scaune speciale, care să-i ajute la concentrare? Și așa ne arată domnul Ghețea cum poți să cumperi timp în România, când vrei să-ți atingi scopul, și altfel decât să creezi o comisie. Creezi un tribunal special. Aștept să văd ce va mai cere șeful bancherilor atunci când România va avea și legi care să protejeze clienții, și tribunale speciale, și magistrați speciali, și, în general, toate condițiile speciale pentru băncile din România care sunt, cum altfel, unele speciale. „Cele mai” speciale.
Cosmina Croitoru
