- Andi Topală
Domnule prim-ministru, m-am îndoit mult în privința dumneavoastră când ați fost propus. Nu v-aș fi votat, pentru că, spre deosebire de deputatul coleg Liviu Pleșoianu, nu am acest drept. E drept, am fost orbit de caracterizările publice „pe surse” (ca să vă citez expresia nedemnă din ședința de astăzi de Guvern). Ulterior, am fost dezamăgit de opinia mea și am început să vă dau credit. Nu cu buletinul, mai ales că sunteți, ca și mine, un „hater” al băncilor. Mai degrabă, m-am lăsat impresionat și convins de părerile unor cunoștințe comune, care mi-au cerut să cred în dumneavoastră. M-am schimbat, am început să am încredere în dumneavoastră, ceea ce mie mi se întâmplă extrem de rar, în ultimii 20 de ani, laolaltă cu 70% dintre români. Astăzi, mi-am revenit. La senzația de acum 7 luni.
Domnule prim-ministru, sunt convins că nu veți citi această opinie a unui amărât de cetățean, transpusă în editorialul unui jurnalist modest, dar îmi fac datoria să vă atrag atenția, altfel decât „prietenii” din fața Palatului, asupra unei realități ignorate cu bună-știință de toți politicienii, toți „chiriașii” de la Victoria, pe care o eclipsează prin discursuri bombastice despre „comisii de tăiat hârtii”. Firește, mă refer la o mică bucățică a realității obiective din această țară, aia de jos, din „teren”, pe care o ignorați, precum alți funcționari de rang înalt.
Domnule prim-ministru, trec cu greu peste anunțul dumneavoastră de astăzi, trec cu greu peste răfuiala dumneavoastră cu cineva din partid și las la o parte speculațiile, mă abțin cu greu să vă critic decizia de a-l „ierta” pe șeful Poliției Române, pentru că aș intra într-o polemică delicată și complicată despre cum apărați statul de drept. Trec direct la o realitate dureroasă, tratată mai mult decât superficial (ca să nu zic „în sictir”, că aș folosi limbajul dumneavoastră cel puțin colocvial) de toate guvernele. Ca o paranteză, vă destăinui că, în 2011, am sesizat Avocatul Poporului, că așa-zisa Lege a micii reforme în justiție, a lui Cătălin Predoiu, încalcă flagrant Constituția. Nu am primit un răspuns, dar am constatat, după vreo doi ani, că un avocat (cu școală față de mine) a reușit să desființeze legea făcută de visătorul la funcția de premier, sesizând CCR tocmai pe excepția invocată de mine. Asta e, măcar mi-am făcut datoria de cetățean. Ceea ce fac și acum, dar cu la fel de puțină speranță, pentru că, domnule prim-ministru, mi-ați dezamăgit dezamăgirea de a crede în dumneavoastră.
Domnule prim-ministru, m-am uitat cu atenție la interviul acordat lui Mihai Gâdea (de ziua sa, ocazie cu care îi urez mult succes). Am văzut cum ați răspuns la solicitarea jurnalistului Radu Tudor, la care se poate ralia o groază de români. Am observat cum ați tratat și rezolvat problema în stilul dumneavoastră caracteristic, spunând cu nonșalanță că nu e dracul așa de negru, precum ar clama milioanele de contribuabili care acuză că stau pe la cozi.
Domnule prim-ministru, știu că nu vreți să aveți de-a face cu băncile, dându-le comisioane pentru carduri. Nici eu nu vreau să am de-a face cu niște cămătari oficiali. Dar, când vine vorba de funcționari care trebuie să-mi încaseze taxe și impozite pentru bugetul de stat, pe care cu onoare îl administrați, atunci am o problemă.
Domnule prim-ministru, ați pierdut vreodată măcar o oră din viața dumneavoastră în bulibășeala de la ghișeele unei instituții publice?
Domule prim-ministru, l-ați întrebat vreodată pe ministrul dumneavoastră Ionuț Mișa dacă știe, în afară de desființarea Pilonului 2 de pensii, ce se întâmplă la unitățile teritoriale la care se încasează bani la bugetul de stat?
Domnule prim-ministru, ați dat asigurări, în interviul pentru Mihai Gâdea, la Antena 3, că nu sunt probleme la încasarea dărilor către stat la filialele ANAF din țară. Dar știți cum merg lucrurile? Știți că funcționarii de la AF-uri sunt ca medicii? Sau ca judecătorii? Că înțeleg sau/și interpretează legea cum pot și cum știu ei mai bine? Știți că acești funcționari sunt nepregătiți și trimit contribuabilii fiecare de la un coleg la altul explicând după cum pot niște legi fiscale inconstante? Măcar ați auzit, dacă nu ați reușit să vă confruntați cu situația, că milioane de contribuabili plătesc, zi de zi, o taxă, eliberându-li-se o chitanță la un ghișeu pe care o achită la un ghișeu alăturat? Asta apropo de economisirea banului public, prin reducerea aparatului bugetar. Sau că un funcționar răspunde nonșalant, precum dumneavoastră, pe același ton, „ne pare rău, am pierdut dosarul, vă rog să faceți altul”? Sau că la un ghișeu se cere un dosar complet completat, „cât mai bine credeți de cuviință”, deși există birouri de informații publice, potrivit legislației în vigoare, care nu mai funcționează în multe unități din țară? Păi dacă trimiteți miniștrii în teren, doar ca să vă faceți imagine gratis, timp de 5 minute, la televiziunile de știri, în fiecare miercuri, rugați-l pe Mișa să ia la pas niște AF-uri.
Domnule prim-ministru, știți că, din cauza asta, se creează „dopuri” administrative, care declanșează un lanț de alte blocaje economice? Știți că, din acest punct de vedere, mult promisele proceduri de debirocratizare rămân doar o demagogie?
Și dumneavoastră credeți că e mai importantă conducerea Poliției Române? Mă scuzați, dar nu vreau să vă ocup timpul cu o listă mult mai lungă de probleme adevărate pe care nu le știți (sau le ignorați, sunt destul de convins) și despre care aveți impresia că, de fapt, sunt în regulă. Nu de alta, dar nu veți mai avea timp să vă preocupați de soarta șefiei Poliției Române.