Doi judecători ai Tribunalului Bucureşti arată, în motivarea deciziei de eliberare a fostului premier Adrian Năstase, că nu pot cenzura opiniile personale ale acestuia, care nu pot duce la o prelungire a executării pedepsei sau la neacordarea eliberării condiţionate.
Tribunalul Bucureşti a dat publicităţii, vineri, motivarea deciziei definitive prin care a hotărât eliberarea condiţionată a lui Năstase, după executarea unei treimi din pedeapsa de doi ani de închisoare primită în dosarul „Trofeul calităţii”.
Doi din cei trei judecători care au decis în favoarea eliberării fostului premier, Florentina Vasilăţeanu şi Cleopatra Şipoteanu, arată că nu poate fi acceptată critica Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), potrivit căreia Năstase nu prezintă semne de îndreptare, date fiind materialele pe care acesta le postează pe pagina de blog personală.
„Oricum ar gândi intimatul condamnat Năstase Adrian despre sine şi despre instituţiile juridice româneşti – aşa cum aceste gânduri şi opinii au fost publicate în articole sau pe blog – ele corespund dreptului său de a-şi păstra libertatea conştiinţei şi a opiniilor, nu au depăşit limita acestui principiu constituţional şi, nu în ultimul rând, nu pot fi apreciate ca <<probe directe>> care au afectat conduita intimatului condamnat în asemenea măsură încât să se constate că nu există dovezi temeinice de îndreptare, împrejurare care ar duce la respingerea propunerii de liberare condiţionată”, se arată în motivarea deciziei Tribunalului Bucureşti.
Cele două magistrate mai arată că „părerile personale ale intimatului condamnat se circumscriu dreptului la opinie şi liberă exprimare, consfinţit şi garantat de articolul 30 alineatul 1 din Constituţia României – <<libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile>>, de articolul 10 din CEDO – <<orice persoană are dreptul la libertate de exprimare>> (Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere), de articolul 40 din Legea 275/2006 – <<libertatea conştiinţei şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate nu pot fi îngrădite>>”.
Judecătoarele menţionează, în acelaşi context, că „justiţia trebuie să apere acest principiu, nefiind permise derogări de la exercitarea libertăţii de exprimare decât dacă se tinde la <<defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi la manifestări obscene, contrare bunelor moravuri>> (articolul 30 alineatul 7 din Constituţia României), ceea ce evident nu este cazul intimatului condamnat Adrian Năstase”.
În ceea ce priveşte programele sociale educative la care a participat fostul premier după gratii şi care au fost contestate de procurorii anticorupţie, Tribunalul Bucureşti menţionează că acestea „nu pot fi minimalizate ca importanţă şi nu li se poate contesta utilitatea şi valoarea, în condiţiile în care au fost iniţiate de organele competente din penitenciar cu concursul specialiştilor cu pregătire în domeniile respective”.
În plus, subliniază instanța, fostul premier nu poate fi ţinut după gratii pentru că nu-şi recunoaşte vinovăţia sau pentru că are diferite opinii referitoare la justiţie.
Încarcerat pe 26 iunie 2012, fostul premier Adrian Năstase a fost eliberat pe 18 martie din Penitenciarul Jilava, după ce Tribunalul Bucureşti a respins recursul DNA faţă de sentinţa Judecătoriei Sectorului 4 de punere în libertate.
R.D.