Preşedintele Traian Băsescu a semnat, marţi, decretul privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului de Sprijin al Proiectului între România şi Nabucco Gas Pipeline International GMBH şi Nabucco Gas Pipeline România SRL, semnat de țările partenere la Kayseri, Turcia, la 8 iunie 2011.
Acordurile de sprijin în proiectul gazoductului Nabucco au fost semnate de companiile subsidiare Nabucco şi ministerele implicate din cele cinci ţări de tranzit – Austria, Bulgaria, Ungaria, România şi Turcia.
Principalele elemente ale acordurilor de sprijin al proiectului sunt: anunţarea unui regim reglementat de tranzit avantajos, aflat sub incidenţa legilor energiei din UE şi Turcia; protejarea gazoductului Nabucco faţă de potenţiale schimbări legislative discriminatorii; sprijin pentru acţiuni legislative şi administrative necesare implementării proiectului. Aceste acorduri reprezintă, de asemenea, şi angajamentul fiecărui guvern în sprijinirea proiectului.
Consorţiul Nabucco Gas Pipeline International GMBH are subsidiare naţionale în Austria, România, Ungaria, Turcia şi Bulgaria.
Compania de proiect este formată din OMV (Austria), MOL (Ungaria), Transgaz Mediaş (TGN), Bulgarian Energy Holding, Botas (Turcia) şi RWE (Germania). Fiecare acţionar deţine 16,67% din compania de proiect.
Consorţiul Nabucco a amânat, la începutul lunii mai 2011, începerea lucrărilor de construcţie a gazoductului cu un an, până în 2013, şi data la care ar trebui să aibă loc primele livrări de gaze naturale cu doi ani, pentru 2017.
Gazoductul urmează să aducă gaze din Asia Centrală pe ruta Turcia – Bulgaria – România – Ungaria – Austria.
Capacitatea conductei urmează să fie de 31 miliarde metri cubi pe an, iar costurile investiţiei sunt estimate la 7,9 miliarde euro.
În anii 1990 a apărut ideea acestui proiect grandios, de când s-a construit conducta de petrol Baku-Tbilisi-Ceyhan, care traversează Azerbaidjan, Georgia și Turcia, prin care se aduce petrol din Republica Azerbaidjan direct la Marea Mediterană și care este încărcat în petrolifere și e adus în Europa, ocolind Rusia.
Apoi, pe 11 octombrie 2002, cinci companii au semnat la Viena un Acord de cooperare privind înființarea unui consorțiu care ar fi trebuit să redacteze un studiu de fezabilitate referitor crearea la unei rute complet noua de transport a gazelor naturale din zonele de producție mai sus menționate, prin construirea unei conducte pe teritoriul celor cinci țări și care să aibă ca punct de plecare granițele Turciei cu Georgia și Iran. (S.S.)