- Sorin Roşca Stănescu
Este o axiomă faptul că unul dintre principalii candidaţi la prezidenţiale va fi Victor Ponta. Şi asta iniţiaţi o ştiu de foarte multă vreme. Tot pentru iniţiaţi este o altă axiomă că Traian Băsescu trage tare pentru că Elena Udrea să devină candidatul dreptei. De aceea, atunci când Udrea a pierdut preşedinţia PDL la un scor strâns în competiţia cu Vasile Blaga, Traian Băsescu a decis să formeze un nou partid. Pentru a-i crea o rampă de lansare Elenei Udrea. Dar acum există un moment de cumpănă. O perioadă în care preşedintelui nu-i ies în calcul unele lucruri. Se teme că va eşua.
Proiectul Elenei Udrea ca succesor al lui Traian Băsescu în funcţia prezidenţială după sfârşitul celui de-al doilea mandat al său există încă, iniţial pentru foarte puţine persoane avizate, printre care mă număr, din anul de graţie 2005. Treptat, vegheată de experimentatul politician Traian Băsescu, Elena Udrea a crescut şi a făcut literalmente progrese ca politician. Chiar dacă a avut de înfruntat patru handicapuri. Care sunt acestea?
Primul, pentru o ţară încă misogina, este că Elena Udrea este femeie şi încă nu a existat un voda femeie la romani. Al doilea este modul ei frivol de a se comporta şi îmbrăcă. Un mod căruia Traian Băsescu a încercat şi, în bună măsură, a reuşit să-i pună punct. Udrea este astăzi incomparabil mai decentă în comportament şi ţinuta decât în urmă cu doi-trei ani. Al treilea handicap este de natură politică. Pentru că ascensiunea ei a fost barata dintr-o direcţie neaşteptată. Bulldogul a lătrat şi a mârâit la pisicuţă. Şi, până la urmă, în ciuda presiunilor făcute de Băsescu, a câştigat. Principalul inamic de drepta spectrului politic al Elenei Udrea este astăzi nimeni altul decât vechiul ei tovarăş, Vasile Blaga. În fine, al patrulea handicap, greu de înlăturat, este lăcomia respectivei doamne. Care a intrat în politică, cum se spune, în fundul gol, iar astăzi dispune de o avere uriaşă, în mare parte la vedere. Prin trucul unei căsătorii cu un om de afaceri şi al unui divorţ însoţit de împărţirea unei averi nu ştie cum acumulată. Aparent, Elena Udrea câştiga astfel posibilitatea de a cumpăra un spaţiu cât mai vizibil în media romanesca, dar, în realitate, într-o înfruntare electorală la vârf, este exclus să nu fie atacată frontal pe această temă şi la fel de exclus este că cetăţenii să nu ţină cont de oferta electorală a unei îmbogăţite peste noapte.
În rest, doamna Elenă Udrea nu are decât avantaje. Este relativ bine instruită ca politician. Are un discurs clar şi convingător. Ştie să spargă sticlă. Face audienţa. Este tăioasă. Contondenta. Stă bine pe ring. Şi, având în spate întreaga infrastructura a lui Traian Băsescu, va dispune şi de informaţii, unele devastatoare, pentru a-şi discredita adversarii. Se aude că doamna Udrea face nu numai târguieli de haine. Cică mai umbla cu portofelul pregătit şi prin mediile de presă. Uneori cu succes. Astfel încât este din ce în ce mai prezenta pe micile ecrane. Acum are şi un partid. La cheie. Care, pentru moment, face un scor mic. Dar reprezintă totuşi o platformă care îi poate asigura o crestre până la prezidenţiale.
Problema este că Traian Băsescu, care este unul dintre cei mai buni analişti pe care îi are România în materie de sondaje de opinie, se teme de un eşec. Un eşec al Elenei Udrea ar însemna un scor foarte mic în primul tur de scrutin. Un asemenea scor, foarte mic, ar scoate-o pentru mutla vreme din competiile electorale şi ar compromite în acelaşi timp şi oastea de strânsura numită Partidul Mişcarea Populară care are şi rolul de vehicul electoral al lui Traian Băsescu atât pentru a câştiga competiţia cu Antonescu în lupta pentru cine este liderul opoziţiei, cât şi pentru o viitoare şi eventuala negociere a unei funcţii de prim-ministru. Pur şi simplu Traian Băsescu nu vrea să-şi dea cu dreptul în stângul promovând-o inutil şi contraproductiv pe Elena Udrea. Iar Elena Udrea, deşi sparge sticlă, nu prea sparge sondajele. De aici şi ultimele bâlbâieli din partea preşedintelui la care am asistat în ultima vreme. În sensul că, să o lanseze prematur pe Udrea, recurge la fel de fel de găselniţe, unele chiar periculoase. Cum este cea prin care îl propune pe Daniel Morar că prezidenţiabil. Nu cumva Daniel Morar este un individ scos din recuzita politică a lui Băsescu dispus să-l pormoveze pentru cea mai înaltă funcţie politică în stat? Nu cumva înseamnă că avem un judecător, la Curtea Constituţională, cumpărat? Adică transformat în jucător?