- Sorin Roşca Stănescu
Nu ale sale. Pentru că are destule. De data aceasta, vorbim despre scheletele altora. Adunate de Băsescu. Cu migală. Aşteptând momentul potrivit. Şi, iată, momentul se apropie. Vin alegerile prezidenţiale. Băsescu se pregăteşte să scoată scheletele altora din propria sa colecţie. Şi să le plaseze pe piaţă. Urmează o mare distracţie. Cine sunt acei candidaţi prezidenţiali care pot avea schelete în colecţia adunată cu migală de preşedintele Traian Băsescu?
Înainte însă să facem inventarul prezidetiabililor susceptibili de a avea mari secrete, a căror devoalare le poate dăuna, să facem două precizări. Prima are legătură directă cu domnul Traian Băsescu. Cum ar fi putut el să-şi procure informaţii de natură confidenţială despre personalităţi politice care urmează să candideze la funcţia prezidenţială? Se ştie că preşedintele nu este nici măcar jurnalist de investigaţie. El este, la rândul său, un om politic şi nimic mai mult. Dar un om politic care, având propriile schelete în dulap, extrem de multe, despre care s-a vorbit şi altele despre care încă nu s-a vorbit, dispune, în calitate de preşedinte, de informaţii privilegiate. Care sunt informaţii secrete. Furnizate de serviciile secrete. Informaţii obţinute de acesta pe bani publici şi pe care domnul Traian Băsescu nu are dreptul să le devoaleze decât cu riscul de a încălca legea. Un risc pe care totuşi şi-l asuma. Să fie sănătos. Opinia publică e bine să ştie ce se ascunde în biografia unor prezidenţiabili. Chiar dacă nu află acest lucru de la un ziarist de investigaţii. A doua precizare este însă şi mai interesantă. Marţi, trei ceasuri rele, la ora 17 şi câteva minute, Traian Băsescu a precizat şi la ce fel de informaţii se referă. La legăturile dintre unul sau mai mulţi prezidenţiabili cu anumite instituţii ale statului, netrecute în CV. Sigur, este o faptă penală. Este un fals în acte publice. Dar iată că preşedintele încă în exerciţiu ne da şi o indicaţie preţioasă. Ne arată unde să căutăm. Şi haideţi să căutăm împreună. Dar nu înainte de a ne pune totuşi întrebarea: De ce, dacă preşedintele României ştia că unul sau mai mulţi oameni politici şi-au falsificat biografia devenită document public, a ţinut acest secret pentru el şi nu l-a denunţat – fiind vorba de o fărădelege – instituţiilor în drept? Aşteptăm această explicaţie. Altădată.
Cine sunt cei mai importanţi prezidenţiabili anunţaţi sau semi-anuntati? Cristian Diaconescu din partea PMP. Victor Ponta – PSD. Klaus Iohannis sau Cătălin Predoiu – ACL. Monica Macovei, Ioan Ghise, Teodor Melescanu, Calin Popescu Tariceanu – independenţi. Cine dintre ei poate ascunde un schelet în dulap, în sensul că a făcut parte din anumite instituţii şi a omis, în mod intenţionat, să-şi treacă acest lucru în CV?
Cristian Diaconescu. Nu este deloc exclus ca el să fie devenit ofiţer al Serviciului de Informaţii Externe, deci al spionajului românesc, în perioada în care a lucrat la MAE. Dar Cristian Diaconescu, după ce s-a plimbat prin mai multe partide, a devenit omul de casă al preşedintelui Traian Băsescu. Chiar consilier la Cotroceni. Iar acum candidează din partea partidului făcut de acelaşi Băsescu. Greu de presupus că peresedintele ar fi dispus să-l dea în gât. Şi, implicit, să recunoască faptul că a angajat la Cotroceni şi a menţinut în post o persoană care a comis un fals în acte publice, omiţând să precizeze în CV că a lucrat pentru SIE.
Teodor Melescanu. Aceeaşi situaţie, înainte de a fi devenit, numit fiind chiar de Traian Băsescu, director SIE. Nu cred că la el s-a gândit preşedintele celor 90 de zile care au mai rămas. Ceilalţi independenţi este exclus să fi lucrat în vreun serviciu secret. Ioan Ghise, se ştie doar, şi acest lucru e făcut public de foarte mulţi ani, că a colaborat, o scurtă perioadă de timp, cu Brigada Antiteroristă, dar nu a primit niciodată vreun verdict de colaborare cu Securitatea că poliţie politică. Monica Macovei. A fost procuroare în timpul comunismului, dar nu există niciun indiciu că, atunci sau ulterior, ar fi lucrat pentru vreun serviciu secret. Şi, în paranteză fie spus, cred că niciun serviciu secret nu ar fi angajat-o.
Cătălin Predoiu. Nu există niciun indiciu în biografia acestuia că ar fi fost încadrat vreodată în vreo instituţie de acest fel. Klaus Iohannis. Nu a fost nici măcar membru PCR. Este exclus ca un nemembru PCR să fi făcut parte, ca ofiţer, din vreunul dintre serviciile secrete de dinainte de 1989 şi nu există nici cel mai mic indiciu că ar fi făcut parte ulterior.
Şi atunci cine, Doamne, a mai rămas? Doar Victor Ponta. La care, tot ieri, în prima parte a intervenţiei sale intens mediatizata, Traian Băsescu s-a referit cu mult năduf. Să fi insinuat el că Victor Ponta a parcurs o etapă a existenţei sale, după decembrie 1989, servind un serviciu secret? Unul dintre numeroasele servicii secrete ale României? Să aibă domnul preşedinte Traian Băsescu vreo dovadă în acest sens?
Să ne înţelegem bine. Un ziarist de investigaţie ar putea, eventual şi în cel mai bun caz, să aibă una sau mai multe surse într-un serviciu secret, care să-i fi furnizat o informaţie de genul “Victor Ponta a fost ofiţer acoperit al diviziunii X”. Ce poate să facă respectivul jurnalist? Să scrie un articol, făcând publica această informaţie explozivă. Să iasă, eventual, pe posturi de televiziune şi să spună ce a descoperit. De fiecare dată vă fi întrebat dacă are dovezi şi care sunt acestea. Şi de fiecare dată, indiferent câte detalii ar oferi despre biografia sulfuroasă a lui Victor Ponta, ar fi silit să recunoască că, de fapt, informaţiile sunt furnizate de una sau mai multe surse pe care nu le poate devoala, întrucât le-ar băga în puşcărie, pentru că au trădat un secret de stat. Aşa că, indiferent ce ar face vajnicul, curajosul şi ipoteticul nostru jurnalist de investigaţie, Victor Ponta, dacă s-ar afla în această situaţie, şi-ar vedea liniştit de treabă. În timp ce adversarii săi oricum l-ar înjura, iar susţinătorii săi oricum l-ar ridiculiza pe bietul ziarist de investigaţie.
Cu totul şi cu totul altfel se prezintă lucrurile, dacă o asemenea informaţie explozivă vine de la însuşi preşedintele în exerciţiu al României. Fie el şi demis moral şi politic. O informaţie de acest fel, lansată de Traian Băsescu, are de la bun început credibilitate. Cu atât mai mult cu cât preşedintele o poate şi probă. Deşi aproape nu mai este nevoie. Pentru că, nu-i aşa, el are acces la toate informaţiile.
Şi ce dacă Victor Ponta ar avea acest schelet în dulap, ce dacă a colaborat Victor Ponta cu un serviciu secret care, în definitiv, este al statului român şi nu al unui stat inamic, după decembrie 1989 şi nu înainte, situaţie în care ar fi putut fi acuzat că a fost braţul înarmat al dictaturii comuniste? Răspunsul la aceast întrebare logică şi legitimă îl dă, extrem de explicit, chiar preşedintele Traian Băsescu. El spune că respectivul candidat prezidental a omis să treacă acest “detaliu” în CV-ul său. Cu alte cuvinte, a înşelat şi continuă să înşele opinia publică. Ascunzând un fapt relevant din biografia sa. Ascunzând o perioadă importantă din viaţa sa de cetăţean al României devenit politician. Sau de politician şi, în acelaşi timp, ofiţer acoperit. Un act de imoralitate? Mult mai mult. O încălcare flagranta şi gravă a legii. Dacă aşa stau lucrurile, este vorba de fals în acte publice şi de uz de fals.
Să mă ierte domnul preşedinte Traian Băsescu dacă i-am luat cumva startul. Dacă cumva chiar la Victor Ponta s-a gândit şi voia acum doar să agite spiritele, pentru a face că bomba să explodeze mai târziu, iar eu, iată, m-am grăbit să lansez ipoteză de mai sus, să mă ierte domnul preşedinte.
Şi încă ceva. Până la urmă, acea parte a electoratului PSD, acei oameni care îl respecta, îl susţin şi intenţionează să-l voteze pe Victor Ponta de ce ar trebui să-l judece aspru şi să-l pună la stâlpul infamiei? Pur şi simplu pentru că domnul Traian Băsescu, personificarea raului din ultimii 10 ani, ar afirma că domnul Ponta şi-ar fi falsificat CV-ul? Ei, şi? Dacă îi luăm la bani mărunţi pe oamenii politici ai României, nu cumva vom găsi extrem de multe cazuri de acest fel, în capul listei fiind chiar acuzatorul? Chiar Traian Băsescu. Şi ce dacă nu şi-a trecut în biografie acest “detaliu”? E chiar un fals în acte publice? Sau domnul Victor Ponta şi-a respectat jurământul atunci când a devenit ofiţer al unui serviciu secret, de a nu-şi divulga niciodată apartenenta? Şi, până la urmă, ce este mai grav: să colaborezi cu Securitatea comunistă, cum a făcut Traian Băsescu, sau să colaborezi cu Securitatea postcomunistă, cum ar fi făcut domnul Victor Ponta?
Sunt întrebări grele. Pe care mă îndoiesc că nu şi le-a pus şi Traian Băsescu înainte de a anunţa ceea ce urmează să facă. Şi, aşa cum îl cunosc, eu cred că încă preşedintele României mai ascunde un as în mânecă. Care ar putea fi acesta? Unul singur: informaţii despre ceea ce, dacă la Victor Ponta se referă – aşa cum sunt pe cale să concluzionez prin eliminarea celorlalţi prezidenţiabili –, ar fi făcut el în calitate de ofiţer acoperit al unui serviciu secret. Oare ce mârşăvie atât de mare ar fi putut face Victor Ponta, încât fapta în sine să fie suficient de convingătoare pentru sutinatorii săi? Dar dacă, Doamne fereşte, preşedintele se gândeşte încă şi mai departe? La reacţiile partenerilor noştri euroatlantici faţă de dezvăluirea pe care o va face. Aoleu! Dacă de Victor Ponta este vorba, nu aş vrea să fiu în pielea lui Victor Ponta.