Teoria universurilor paralele (multiversuri) fascinează lumea științei de peste 50 de ani, de când a fost creată, dar, în același timp, împarte fizicienii în două tabere, una dintre ele, firește, fiind sceptică în privința valabilității acesteia.
Teoria universurilor paralele (Many-Worlds Theory) a fost inițiată de fizicianul Hugh Everett, în anul 1957, iar în ultimii 20 de ani, aceasta a fost dezvoltată și abordată de mai mulți cercetători, care, prin diverse experimente, au reușit să demonstreze faptul că există o multitudine de universuri paralele. Potrivit ultimelor cercetări, în momentul Big Bang-ului s-au format două universuri.
Trei fizicieni au demonstrat recent că timpul se scurge în două sensuri, spre viitor și spre trecut. Cei trei susțin că, în momentul Big Bang-ului, particulele au două posibilități. Se formează un sistem în care, pe de o parte timpul se scurge către viitor și un altul unde timpul se scurge către trecut. Ceea ce noi considerăm trecutul nostru, înseamnă viitorul pentru celălalt univers. Posibilitatea ca timpul să se scurgă în două sensuri este determinată de gravitate. Cele două universuri sunt perfecte identice, numai că timpul străbate aceste spații în sens invers.
O descoperire stranie făcută de fizicienii de la Universitatea din Santa Barbara (California) relevă că un obiect poate exista simultan într-un univers paralel, având alte caracteristici. Totul a pornit de la o foarte subţire bucată de metal, o mică „paletă” având grosimea părului uman. Cercetătorul Andrew Cleland de la Universitatea din Santa Barbara a răcit această bucată de metal într-un frigider, a micşorat luminile din încăpere şi, sub un recipient în formă de clopot, a scos tot aerul pentru a elimina vibraţiile. Apoi, a apucat-o ca pe un diapazon și a remarcat că paleta se mişca, dar era şi nemișcată în acelaşi timp.
Cheia schimbării viitorului
Fizica cuantică spune că, dacă aruncăm o monedă, aceasta cade fie cu o parte, fie cu cealaltă în sus, dar niciodată cu amândouă părţile în acelaşi timp. Pentru fiecare posibilitate statistică există un univers paralel în care acel potenţial anume devine realitate de fapt, scrie lovendal.ro. Astfel, într-un univers, moneda cade cu capul în sus, dar, în celălalt, cade cu pajura în sus. Chiar dacă existăm în ambele universuri deodată, între cele două nu există nicio punte directă – lumile complementare rămân ascunse una alteia.
Existenţa dumneavoastră se desfăşoară simultan în toate universurile paralele. În unul puteţi fi foarte bolnavi, în altul puteţi fi sănătoşi. Concentrându-vă asupra universului sănătos (reprogramandu-vă pentru o frecvenţă diferită) iniţiaţi restabilirea sănătăţii. Deseori, atunci când suntem bolnavi, avem gânduri la plenitudine şi sănătate, iar când suntem sănătoşi, gânduri despre boala. Acestea pot fi tocmai ca rezultat al faptului că suntem conştienţi de existenţa universurilor (frecvențelor) paralele.
Așa se explică probabil și numeroasele cazuri de dispariție bruscă a unor oameni, în fața mai multor martori oculari. Vezi cazurile turistului din Tokyo, care călătorea cu un pașaport emis de o țară inexistentă, al fermierului american David Lang, care a dispărut din fața familiei sale sau a spaniolei Lerina Garcia, care a trăit experiențe șocante.
Toate posibilităţile de viitor şi de trecut sunt concurenţiale – timpul nu este un râu care curge pe lângă punctul nostru de observaţie şi din care, de la orice cot al lui, vedem doar o fracţiune, ci este mai degrabă un ocean imens pe care îl putem cuprinde într-o privire. Dacă suntem „prinşi” în trecut, trecutul va domina şi va modela perspectiva noastră despre viitor, dar cheia schimbării viitorului este schimbarea percepţiei prezentului.
Nu există moarte. Există numai o deplasare a conştiinţei. Pentru că doar schimbarea este cea care ne conduce, singurul nostru inamic este propriul nostru ego (mecanismele noastre de apărare). Inamicul suntem noi.
Ori de câte ori se face o observaţie se creează universuri paralele. Fizicianul Fred Alan Wolf, specialist în fizică cuantică, a scris în cartea sa “Universul paralel” următoarele: „Există cumva, în paralel, mai mulţi „tu” şi mai mulţi „eu”, în acelaşi spaţiu şi timp în care trăim noi, dar în mod normal nevăzuţi sau nepercepuţi de noi. În aceste universuri, alegerile şi deciziile se iau în aceeaşi clipă în care alegeţi sau decideţi. Doar rezultatele sunt diferite, ducând la existenţa unor lumi diferite, dar similare”.
Universurile paralele sunt prevăzute atât de teoria cuantică, cât şi de teoria relativităţii a lui Einstein. Teoria relativităţii generale prevede şi existenţa găurilor negre, pe care fizicienii Stephen Hawking şi Kip Thorne le presupun a fi punţi între universurile paralele. Dacă undele cuantice sunt de fapt mediul gândirii, nu pot ele călători în afară sau înăuntru, trecând prin cea mai apropiată gaura neagră într-un univers paralel care poate există în trecutul său în viitorul nostru?
Un corolar al modelului universurilor paralele este acela că anumite stări pot să apară ca urmare a incapacităţii pacientului de a rămâne în acelaşi univers paralel. O asemenea instabilitate dimensională ar putea fi uşor răspunzătoare de tulburările personalităţii multiple, OZN-uri, schizofrenie şi alte forme de psihoze. Dezorientarea care ar apărea în urma trecerii involuntare de la o lume la alta ar fi evident traumatizantă chiar şi pentru psihicul cel mai robust.
Apariţia spontană şi dispariţia OZN-urilor îşi găseşte de asemenea explicaţie în modelul universurilor paralele, care justifică sosirea şi plecarea lor bruscă prin comutarea instantanee între lumi.
Interferența universurilor
Fizicianul Brian Greene este de părere că, dacă Universul este infinit, atunci există o probabilitate incredibil de mare ca universurile paralele să existe, scrie efemeride.ro. Pentru a-și creiona teoria, Greene a comparat Universul cu un pachet de cărți așezat pe o masă. De fiecare dată când se extrage o carte, aceasta este așezată sub pachet. În acest fel, materia este repartizată în Cosmos, fapt pentru care, atunci când ar trebui să ajungem la limita sa, repetitivitatea materiei s-ar produce și infinitatea ar fi posibilă.
Cosmologul Alexander Vilenkin este de părere că Universul este exact ca o bulă. Când s-a format, era de dimensiuni mici, dar odată cu trecerea timpului s-a dezvoltat și continuă acest fapt până atunci când timpul se dilată suficient de mult încât să nu mai existe. De asemenea, mai există și alte astfel de universuri, care se umflă cu viteze considerabil mai mari. Există posibilitatea ca aceste universuri bule să interfereze și astfel se creează universuri și mai mari. Această teorie este similară cu cea a ciocnirii galaxiilor.
În ultima perioadă, cele mai multe dintre descoperirile efectuate îi împing pe fizicieni să susțină că Universul este proiectarea unei holograme. Această teorie se definește de la teoria stringurilor, care susține că Universul este de fapt o lume extrem de subțire care se definește la un spațiu imens prin proiecție. În teoria stringurilor, particulele elementare sunt alcătuite din stringuri (corzi sau sfori) aflate sub excitație. Stringurile trebuie să fie întinse sub tensiune, pentru a deveni excitate, dar aceste stringuri nu sunt prinse de un suport, ele plutesc în continuumul spațiu-timp. Aceste stringuri interacționează unele cu altele în spațiu și timp rezultând particule elementare. Diferitele forme de interacțiune dintre stringuri dau proprietățile fizice ale particulei.
Telescopul spaţial Planck a cartografiat radiaţia Universului, care datează de la Big Bang, adică acum 13,8 miliarde de ani.
Această radiaţie este reprezentată de microunde cosmice şi este încă detectabilă. Oamenii de știință care au analizat datele obţinute pe Planck au constatat cu uimire cum harta arăta că radiaţia nu este distribuită uniform, fiind mai concentrată în sud şi având chiar şi un „punct rece”.
Laura Mersini-Houghton, fizician la Universitatea North Carolina din Chapel Hill şi Richard Holman, profesor la Universitatea Carnegie Mellon, au anticipat încă din 2005 că există această anomalie a radiaţiei cosmice. Oamenii de știință erau de părere că fluctuaţiile sunt produse de atracţia gravitaţională a unor universuri paralele. Acum, datele obţinute de Planck demonstrează că teoria lor a fost corectă.
Asta ar însemna că există nu un singur Univers, ci o infinitate de multiversuri, în afara celui în care trăim noi.
Olimpia Diaconiuc