Decizia Curții Constituționale privind interceptările telefonice care vor trebui efectuate exclusiv de procurori ar putea provoca un cutremur în justiția din România, dar ar putea pune și o oarecare ordine în sistemul judiciar, eliminând controversatele interceptări de „cafenea”.
Deși s-au scurs trei săptămâni de la pronunțarea deciziei, nicio autoritate de resort (Ministerul Justiției, CSM, DNA, Ministerul Public etc.) nu a elaborat vreo soluție viabilă pentru deblocarea crizei, în afara anunțului Laurei Codruța Kovesi privind „întărirea Serviciului Tehnic” al DNA prin mărirea schemei de personal și achiziționarea de mijloace logistice. Asta în condițiile în care, din momentul publicării deciziei CCR în Monitorul Oficial, procurorii vor trebui să efectueze singuri interceptările, iar, cu excepția DNA, nici o structură a Ministerului Public nu are serviciu tehnic și logistica necesară, inclusiv DIICOT, care se ocupă de rețele de crimă organizată și terorism.
Principala problemă o constituie deciziile luate de instanțe, inclusiv condamnările dispuse, în dosarele penale de corupție sau de crimă organizată și terorism în baza textului declarat neconstituțional din Codul de Procedură Penală – Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției ori de alte organe specializate ale statului (Articolul 142, alineat 1). Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată în cadrul unui proces penal și a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” contravine prevederilor constituționale cuprinse în art.1 alin. (3), conform cărora România este stat de drept, în care drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor sunt garantate. De asemenea, și cel mai important, judecătorii constituționali au constatat, cu majoritate de voturi, că textul criticat nu respectă condițiile de calitate ale unei norme legale sub aspectul clarității, preciziei și predictibilității, întrucât „nu permite subiecților de drept să determine care sunt organele specializate ale statului abilitate să realizeze măsurile dispuse prin mandatul de supraveghere tehnică, măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viața privată a persoanelor”.
În aceste condiții există premisa reală ca toate deciziile luate până acum să fie supuse revizuirii, așa cum prevede, de altfel, Noul Cod de Procedură Penală la articolul 453, litera f) – „Hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate”. Unul dintre efecte va fi aruncarea la coș a interceptărilor deja efectuate în baza textului de lege declarat neconstituțional.
O altă problemă importantă creată de această situație este aceea că, în condițiile în care, după publicarea deciziei CCR în Monitorul Oficial, SRI nu va mai efectua interceptări, fiind scos din procesul judiciar, nu se știe cum se vor efectua acestea ținând cont de volumul foarte mare de lucru, respectiv de autorizații de interceptare. Șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, a spus că instituția dispune de un serviciu tehnic capabil să efectueze interceptări, dar, a completat ea, în condițiile pronunțării deciziei CCR, este nevoie de mărirea schemei de personal, precum și sporirea logisticii. Potrivit articolului 10 din OUG 43/2002 privind funcționarea DNA, „Detaşarea ofiţerilor şi a agenţilor de poliţie judiciară în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se face, la propunerea nominală a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, iar numirea acestora în funcţii se face prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii” (lit. 5), iar „Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară sunt detaşaţi în interesul serviciului pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii detaşării în funcţie, cu acordul acestora” (lit. 6). Totodată, articolul 29 prevede că „Fondurile necesare aplicării prezentei ordonanţe de urgenţă se asigură din bugetul Ministerului Public, care se suplimentează prin hotărâre a Guvernului din Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului”.
Este foarte probabil ca, până la modificarea, prin lege dată de Parlament, a schemei de personal a Ministerului Afacerilor Interne, determinată de suplimentarea personalului (Poliția Judiciară) de la DNA, să se încheie un protocol de delegare temporară a lucrătorilor de la Departamentul de Informații și Protecție Internă (DIPI) la DNA.
Așa cum am arătat mai sus, de bine, de rău, DNA are pus la punct un serviciu tehnic, capabil să pună în aplicare autorizațiile de interceptare. Dar ce vor face procurorii de la DIICOT pentru interceptarea grupurilor de crimă organizată sau procurorii de la parchetele teritoriale, pentru a asculta covorbirile purtate în interiorul grupărilor infracționale? Dosarele deja deschise vor „intra în vacanță”, ca și procurorii de altfel, sau anchetele se vor axa pe adunarea de probe, în lipsa interceptărilor, ceea ce presupune un volum mult mai mare de muncă pentru agenții de poliție judiciară? Soluții trebuie găsite repede de Guvernul tehnocrat.
Și încă o întrebare legitimă rămâne, deocamdată, fără răspuns. Ce se va întâmpla cu arhiva SIPA (fostul Serviciu Intependent de Protecție și Anticorupție al Ministerului Justiției)? Oare se vor deschide dosarele din această arhivă și se vor clasa interceptarile?
Maria Ardelean
Andi Topală