Istanbulul este exact atât de agitat, zgomotos și efervescent pe cât o cere istoria sa de capitală de imperiu. Însă atunci când traficul, bacșișurile sau tocmelile din bazar devin prea mult, suntem la doar câteva ore de unele dintre cele mai pitorești insule, cu arhitectură diversă, aer boem, unde mașinile sunt interzise și mesele libere la terase abundă. Bonus: ajungem la ele cu feribotul înconjurat, fără greșeală, de stoluri de pescăruși.
Insulele Adalar, cunoscute și sub numele de Insulele Prinților, oferă nu numai un adăpost din haosul metropolei, ci și o fereastră către bogata tapiserie a trecutului multicultural al Istanbulului. Aici, timpul pare să se oprească în loc, printre șoaptele istoriei și bătăile blânde ale valurilor.
Pe măsură ce feribotul pornește de la terminalul Kabataș, lăsând în urmă agitația de pe țărmurile Istanbulului, pasagerii sunt transportați într-un tărâm în care palate grandioase și relicve bizantine împânzesc peisajul și unde moștenirea prinților otomani și a figurilor politice exilate încă rezonează.
Cândva un loc de exil pentru prinții care deranjau Înalta Poartă și dușmanii politici în timpul epocilor bizantină și otomană, insulele Adalar servesc acum drept sanctuar pentru cei care caută consolare și inspirație. Inclusiv Leon Troțki, adjunctul de facto al lui Lenin în primii ani ai instalării socialismului în Rusia, și-a găsit refugiu aici în anii 1930.
În ciuda apropierii lor de Istanbul, insulele rămân în mod reconfortant fără mașini, păstrându-și atmosfera liniștită și frumusețea naturală. Vizitatorii sunt întâmpinați de străzi pitorești, străjuite de case în stil otoman și taverne tradiționale grecești, oferind o privire în mozaicul cultural vibrant al trecutului.
Unul dintre cele mai importante momente ale călătoriei este vizitarea Heybeliada, a doua insulă ca mărime din arhipelag, unde Mănăstirea Hagia Triada stă ca o mărturie a coexistenței durabile a diferitelor credințe și culturi. Aici, printre icoane bizantine și texte religioase prăfuite, vizitatorii pot fi martorii amestecului armonios de tradiții musulmane și creștine care definesc identitatea insulei.
Pe măsură ce traversăm insulele, devine evident că farmecul Adalar nu constă doar în semnificația sa istorică, ci și în angajamentul său față de un stil de viață sustenabil. Cu scutere electrice care înlocuiesc căruțele trase de cai și cu reglementări stricte care asigură conservarea mediului, insulele au reușit să își păstreze peisajele pline de verdeață, îmbrățișând în același timp modernitatea.
Pentru Acar și mulți alții, insulele reprezintă mai mult decât un simplu refugiu pitoresc – ele întruchipează un sentiment de continuitate și rezistență, păstrând poveștile generațiilor trecute și îmbrățișând în același timp promisiunea viitorului. În timp ce ne luăm rămas bun de la insulele Adalar, purtăm cu noi nu doar amintiri despre frumusețea lor senină, ci și o înțelegere mai profundă a tapiseriei complicate de istorie și cultură a Istanbulului.
Emanuel Stan