- Andi Topală
Constat cu o oarecare satisfacție că, în sfârșit, președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a învățat să folosească cazul acuzativ, deși alții îl aprofundează încă din școala primară. Dar constat cu o oarecare nedumerire că președintele partidului-fantomă PLR a lipsit de la lecțiile de logică, etică și bun-simț.
Tăriceanu a încercat să mă convingă că Senatul nu este loc de trimis la eșafod, iar libertatea unui parlamentar trebuie cântărită bine. În aceeași logică fracturată, Tăriceanu îmi spune că numai judecătorii decid vinovăția unei persoane, nu procurorii, care doar cercetează și acuză. Logic, da, dar, atunci, senatorii ce mai cântăresc? Căci, dacă ei cântăresc, atunci ce mai cântăresc judecătorii? Când parlamentarii decid că Borbely, Vosganian sau Șova nu trebuie urmăriți penal sau arestați, judecătorii intră în vacanță.
Dacă îmi aduc bine aminte, colegul lui Mihai Viteazul a condus o ședință-maraton în regim de urgență la finalul căreia, la miezul nopții, tot în regim de urgență, a trimis la Monitorul Oficial avizul favorabil pentru arestarea Elenei Udrea. Și dacă îmi mai aduc la fel de bine aminte, coaliția are o majoritate extrem de fragilă în Senat, dacă se pune problema demiterii lui Călin Popescu Tăriceanu.
Deci pe cine fraieriți, domnule președinte al Senatului? Nu este logic să-i lăsați pe judecătorii de drepturi și libertăți să decidă?