Peste 180 de studii clinice cu medicamente propuse pentru COVID-19 recrutează deja pacienți și alte 150 sunt înregistrate pentru a începe recrutarea pacienților în curând. Dar multe dintre aceste studii sunt mici și nu sunt concepute pentru a identifica cele mai bune strategii de tratament pentru pandemia COVID-19. Pentru directorul executiv al Consiliului de cercetare din Norvegia, John-Arne Røttingen, este necesară o abordare mai strânsă, scrie celebra revistă științifică Nature, într-un interviu publicat vineri.
Deja 70 de țări au spus că se vor alătura procesului de solidaritate. Deocamdată, proiectul este configurat să testeze Remdesivir, hidroxiclorochina și cloroquina (utilizate în tratamentul malariei), inhibitorii de proteza HIV lopinavir și ritonavir, dar și ritonavir în combinație cu agentul imunomodulator IFNβ1a. Rezultatele studiului adaptativ ar putea fi disponibile în 12-16 săptămâni.
Într-un interviu pentru Nature, Røttingen susține că este încurajator că încep să fie făcute studii, „astfel încât să putem obține, de fapt, dovezi solide în loc să funcționăm doar orbi”. Oficialul norvegian este dezamăgit însă că amploarea acestor încercări este prea mică, iar variația în ceea ce privește modul de desfășurare este prea mare. Prin urmare, aceste teste „nu sunt concepute cu adevărat pentru a răspunde la întrebările la care trebuie să se răspundă”.
Proiectul Silidaritate este inițiat sub egida Organizației Mondiale a Sănătății și va genera un protocol de bază care poate fi implementat la scară globală.
„Țările cu mai multă capacitate pot colecta date mult mai detaliate ale studiilor clinice. Toată lumea va folosi aceleași reguli de randomizare, puncte finale clinice, standard de îngrijire și incluziune – criterii de excludere. Mărimea studiilor va depinde de efectul clinic al medicamentelor pe care le testăm. Cu cât sunt mai mari efectele, cu atât mai puțini pacienți vom avea nevoie și cu atât ne putem opri mai repede.”, dezvăluie oficialul OMS.
Røttingen susține că până și aceste teste mai mici pot fi totuși generatoare de ipoteze, prin faptul că vor oferi indicații cu privire la medicamentele promițătoare pe care să le analizeze în continuare, urmând ca noile terapii să fie ulterior testate în studii mai mari, iar Solidaritatea ar putea fi un mecanism pentru a face acest lucru.
Proiectul de testare ia în calcul doar pacienții cu COVID-19, pentru a putea fi colectate și date despre gravitatea bolii pentru că, în viziunea lui Røttingen, este mai important să fie livrate dovezi clare dacă un medicament funcționează sau nu, în loc să fie utilizate tratamente experimental sau din compasiune.
„Nu spun că acestea vor fi un leac pentru COVID-19. Dar, chiar dacă putem reduce proporția de pacienți care au nevoie de un ventilator, să spunem, cu 20%, ar putea avea un impact uriaș asupra sistemelor noastre naționale de asistență medicală. Dar nu va face nimic în ceea ce privește ratele generale de transmisie și rata de infectare.”, este de părere Røttingen.
Sursa foto: https://www.fpol.no/