În România acestor ani, primul cuvânt care îți vine în minte când e vorba de alegeri, fie ele locale, parlamentare sau prezindențiale, este frauda.
Metodă de fraudare
Deși s-a vorbit intens în ultima perioadă despre pedepsele care îi așteaptă pe cei care au de gând să încalce legea electorală, indiferent dacă sunt simpli cetățeni sau organizatori, totuși sesizările în privința unor astfel de nereguli au curs încă de la primele ore ale dimineții. Una dintre cele mai des folosite metode de fraudare este cea în care un membru al comisiei intră cu alegătorul în cabina de vot pentru a-l „ajuta”. Situația a fost semnalată anii trecuți mai des în mediul rural, dar și în cartierele mărginașe ale Capitalei.
Alegătorul, care și-a luat banii înainte de a intra la vot, ajunge la circumscripția electorală și cere ajutorul unui membru al comisiei declarând că nu este apt să voteze (nu vede bine, nu știe să citească, nu-și poate folosi mâinile, etc). El știe pe cine să întrebe, pentru că cel care i-a dat banii pentru vot, îi spune dinainte: „Mergi la doamna blondă cu un coc mare” sau la „domnul care are o cămașă verde”. Respectivul membru al comisiei, știe despre ce e vorba și verifică personal dacă alegătorul a pus ștampila, conform înțelegerii prealabile.
Cum votează un analfabet?
Ca să verifice vigilența unei astfel de comisii electorale și dacă este posibil să fie „ajutat” de un membru al comisiei de votare, trimisul nostru special s-a dus la secția de votare organizată la școala 148, din cartierul bucureștean Ferentari.
Iată cum au decurs lucrurile: „Am ajuns la școală dimineața și am spus unei persoane, care era pe hol, că nu știu să scriu și să citesc, că abia am venit din Spania și că am mare nevoie de ajutor. Imediat mi-a indicat pe cineva din comisie, un domn care era foarte amabil. În loc de semnătură, am pus un X. Persoana mi-a explicat că n-are voie să intre cu mine în cabină. Mi-a citit, totuși, cu glas tare, toate siglele care apăreau la Camera Deputaților, nu și candidații. Pentru un analfabet este foarte greu să-și dea seama cine e reprezentantul fiecăreia, așa că pune ștampila la întâmplare. Dacă desenul siglei îl atrăge într-un fel, voteză. Dacă nu, mai caută. Lucru care nu e normal.”, povestește jurnalista.
„Măcar să arate bine!”
Mulți dintre alegători, într-adevăr, habar n-au pe cine să pună ștampila de vot, asta în condițiile în care văd foarte bine sau știu să scrie și să citească.
La ieșirea din secția organizată la Școala numărul 3 din Voluntari am vorbit cu mai mulți cetățeni care tocmai votaseră. „Erau așa de mulți candidați și necunoscuți, că n-am știut ce să aleg, a mărturisit o femeie. Pentru Camera Deputaților am pus ștampila la nimereală, nici n-am reținut numele, că vi-l spuneam. Dacă nu-i cunosc!? Eu am căutat unul mai frumușel, mai tinerel, și pe el l-am votat. Măcar să arate bine! Nu știu dacă e de la USL, Dan Diaconescu sau din altă parte.” Dana Mateescu