România și Bulgaria se află tot mai mult sub presiunea Rusiei în bazinul Mării Negre, al cărei control este o componentă-cheie a politicii revizioniste a Rusiei pentru a se reafirma ca un pol de putere în zona eurasiatică și pentru a anula avantajele obținute de NATO în ultimii 20 de ani, arată un raport al Center for European Policy Analysis (CEPA).
Presiunea Moscovei asupra României și Bulgariei a crescut din cauză că SUA și NATO au neglijat flancul de securitate de la Marea Neagră, iar Rusia a neutralizat litoralul estic și nordic, inclusiv prin cucerirea Crimeii. Rusia a desfășurat numeroase nave și avioane purtătoare de rachete în regiunea Mării Negre, care împreună cu rachetele Iskander din Crimeea plasează întregul litoral al Mării Negre în raza de acțiune a rachetelor ruse convenționale și nucleare. În prezent, niciunul dintre aliații SUA în această parte a Europei nu posedă capabilități de apărare antirachetă și antiaeriene eficiente, se menționează în raportul singurului ONG american dedicat exclusiv studiului Europei Centrale și de Est, se arată în raportul citat de Agerpres.
NATO are o prezență limitată în Marea Neagră, UE s-a dovedit a fi incapabilă să gestioneze mediul de securitate al zonei, în timp ce influența și interesul SUA s-au diminuat pe durata celor două mandate ale administrației Barack Obama. Între timp, organizațiile de cooperare regională de la Marea Neagră și diversele organisme legate de NATO s-au dovedit a fi slabe și ineficiente, în timp ce noile state membre ale Alianței dispun de capabilități militare insuficiente pentru a descuraja Moscova, apreciază autorii raportului intitulat „Black Sea Rising: Russia’s Strategy in Southeast Europe”.
Escaladarea militară și nemilitară a Rusiei prezintă amenințări pentru cele două state membre NATO expuse — România și Bulgaria — în condițiile în care capabilitățile sale navale sunt mult superioare celor maritime și aeriene ale fiecăreia dintre cele două țări, iar operațiunile NATO în Marea Neagră sunt condiționate de Convenția de la Montreux, care prevede printre altele că navele de război ale statelor neriverane nu pot staționa mai mult de 21 de zile.
Cu o capacitate limitată de a proiecta o imagine de putere în afara exercițiilor periodice ale NATO de la Marea Neagră, România este nepregătită să facă față unei Mări Negre puternic militarizate, care ar pune în pericol rutele comerciale și resursele energetice explorate în prezent de București. De asemenea, se menționează în raportul CEPA, posibile efecte ale crizei de securitate ar putea fi restricționarea legăturilor dintre porturile de la Marea Neagră și cele de la Dunăre din Europa Centrală, blocarea canalului Dunăre Marea-Neagră și limitarea legăturilor comerciale cu țările non-UE, precum Turcia. O extindere a războiului ‘prin intermediar’ al Rusiei spre Odesa și partea ucraineană a Deltei Dunării ar putea sufoca această arteră foarte importantă și provoca importante pierderi pentru țările care folosesc Dunărea ca punct comercial de acces spre inima Europei.
Autorii raportului estimează că forțele navale combinate ale Bulgariei, României, Ucrainei și Georgiei nu sunt pe măsura prezenței navale a Rusiei în regiune, în timp ce cele ale Turciei, mai substanțiale, nu reprezintă ele singure o provocare pentru puterea militară navală regională a Rusiei. Principala problemă pentru România și Bulgaria este forța lor navală slabă. Forța de luptă navală a României se bazează pe câteva fregate învechite susținute de o jumătate de duzină de corvete. Capabilitățile militare depășite ale României și ritmul lent de modernizare a sistemelor antiaeriene, antirachetă și antinavă reprezintă pur și simplu un bonus pentru Moscova, susțin aceștia.
În secțiunea dedicată strategiilor Kremlinului pentru obținerea controlului în Marea Neagră, raportul CEPA notează că în latura nemilitară sunt incluse demersuri ca încurajarea nemulțumirilor etnice, religioase și teritoriale, precum și a instabilității politice și protestelor sociale. De asemenea, Moscova are și instrumente economice de presiune, ca restricțiile comerciale, deținerea unor infrastructuri-cheie și sistarea aprovizionării cu energie.
În ceea ce privește România, raportul CEPA notează că Kremlinul ar putea încerca să manipuleze ideea latentă a ‘României Mari’ pentru a promova disputele regionale cu Republica Moldova și Ucraina, să infiltreze sabotori, să orchestreze proteste și susțină activități separatiste precum cele ale secuilor în Transilvania.
De asemenea, autorii analizei apreciază că există un risc de perturbare a exploatării de către România a resurselor sale de la Marea Neagră fie prin hărțuire, fie prin declanșarea unei dispute juridice legate de apele teritoriale revendicate de Rusia după anexarea Crimeii. În plus, turismul și comerțul prin porturile Constanța, Varna sau altele de la Marea Neagră sau de-a lungul Dunării ar putea fi și ele afectate.
Latura militară a strategiei Kremlinului presupune, pe de altă parte, exploatarea controlului efectiv al Rusiei asupra Mării Negre pentru a face presiuni asupra statelor riverane, precum Ucraina, Georgia, România și Bulgaria. Cucerind peninsula Crimeea, Rusia a obținut acces la câteva sute de kilometri de coastă suplimentari și acces la cel mai important port la Marea Neagră, Sevastopol, dar a și dobândit o zonă maritimă de trei ori mai mare decât teritoriul Crimeii.
Expansiunea și modernizarea flotei de la Marea Neagră a devenit una dintre prioritățile cele mai importante pentru Kremlin, Rusia intenționând să-și mărească până în 2020 prezența militară în Crimeea și să instaleze noi infrastructuri militare în regiunea separatistă georgiană Abhazia, desfășurând în același timp noi unități mobile de coastă pentru lansarea de rachete. Practic, notează raportul CEPA, Moscova construiește o rețea de apărare combinată aeriană și navală pentru a amenința și a interzice într-un final accesul flotelor străine în Marea Neagră.
CITEȘTE AICI RAPORTUL
De asemenea, Moscova lucrează la înființarea unui comandament al Forțelor de Operațiuni Speciale care ar putea efectua misiuni convenționale și neconvenționale pentru a destabiliza statele vizate. Anexarea Crimeii și izbucnirea conflictului din estul Ucrainei au asigurat oportunități ample pentru implicarea forțelor pentru operațiuni speciale și a unităților de elită într-un război limitat. Cu o bază puternică în Crimeea, Rusia poate lansa destul de rapid operațiuni amfibii oriunde în Marea Neagră. În cazul unui război între Republica Moldova și provincia sa separatistă Transnistria, forțele pentru operațiuni speciale ar putea fi folosite pentru operațiuni diversioniste sau pentru a amenința România și a o descuraja să intervină în numele guvernului de la Chișinău, scriu autorii raportului.
Obținerea controlului asupra Mării Negre este o componentă-cheie a politicii revizioniste a Rusiei în tentativa sa de a redeveni un pol de putere în regiunea eurasiatică și reprezintă o încercare de a anula progresele realizate de NATO în regiune în ultimele două decenii. Obiectivul nu este numai de a proteja flancul sudic al Federației Ruse, ci și de a intimida vecinii săi expuși și neprotejați, interzicând practic accesul Ucrainei, Moldovei și Georgiei în NATO. În ceea ce privește România și Bulgaria, obiectivul Moscovei este de a neutraliza flancul estic al NATO, de a se asigura că guvernele acestor țări nu se opun ofensivelor internaționale ale Moscovei și că militarii NATO nu pot descuraja desfășurările sale de unități navale, se mai notează în raport.
CEPA este un ONG fondat în 2005, în SUA, ca un think-tank dedicat exclusiv monitorizării țărilor din Europa Centrală și de Est.
Emanuel Stan