Agenţia Naţională de Securitate (NSA) poate păstra e-mail-urile şi apelurile telefonice ale cetăţenilor şi rezidenţilor legali americani, dacă comunicaţiile conţin „informaţii externe semnificative” sau dovezi ale vreunei infracţiuni, susţine Washington Post, preluând documentele clasificate care stabilesc proceduri ce vizează străinii, informează Agerpres.
Potrivit publicaţiei americane, noile documente dezvăluite recent descriu totodată o serie de măsuri pe care cea mai mare agenţie de spionaj din lume ar trebui să le ia pentru a-i proteja pe americani de la o supraveghere masivă şi sugerează că este la latitudinea NSA să păstreze şi să se folosească de comunicaţiile cetăţenilor în anumite condiţii.
Documentele, puse la dispoziţia Washington Post şi a ziarului britanic The Guardian, reprezintă prima documentare scrisă publică a procedurilor care reglementează un amplu program de supraveghere din partea NSA, autorizat de către Congres în 2008, cu scopul de a colecta e-mail-urile şi apelurile telefonice ale unor străini care s-ar afla în afara teritoriului american.
În ultimele zile, administraţia Obama a apărat programul de supraveghere, susţinând că acesta este deosebit de important pentru securitatea naţională şi că a ajutat la dejucarea a peste 50 de comploturi teroriste în Statele Unite şi în străinătate.
Cu toate acestea, noile documente indică că NSA colectează, procesează, reţine şi difuzează conţinutul apelurilor telefonice şi emailurilor americanilor într-o gamă largă de situaţii.
Un purtător de cuvânt al biroului directorului NSA, Keith Alexander, a refuzat să comenteze despre documentele apărute joi.
Susţinătorii confidenţialităţii informaţiilor şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la aceste reguli care oferă NSA prea mult spaţiu de manevră pentru a monitoriza comunicaţiile americanilor.
„Aceste documente confirmă ceea ce ne-am temut tot timpul şi anume că NSA crede că poate colecta comunicaţiile internaţionale ale americanilor, cu puţine restricţii”, a declarat Alex Abdo, un avocat de la American Civil Liberties Union. „Procedurile sale permit vizarea în vederea supravegherii, în esenţă, a oricărui străin din afara teritoriului american – indiferent dacă acesta este sau nu suspectat de vreo infracţiune, ca să nu mai vorbim terorism”, explică el.
Pe de altă parte, oficialii administraţiei Obama susţin că programul de supraveghere nu vizează americanii de oriunde, fără un mandat. Totuşi, a precizat Gregory Nojeim, consilier al Centrului pentru Democraţie şi Tehnologie, „există suficientă libertate de a utiliza ‘inadecvat’ comunicaţiile interne adunate, spre exemplu, pentru anchete penale”.
De asemenea, potrivit normelor menţionate, comunicaţiile dintre avocaţi şi clienţi pot fi reţinute în cazul în care acestea conţin informaţii externe, însă transmiterea lor trebuie aprobată de către consiliul general al NSA.
Pentru a vedea, spre exemplu, dacă „se crede în mod rezonabil” că o ţintă este localizată în străinătate, NSA analizează „totalitatea circumstanţelor” privind amplasarea unei persoane. În lipsa informaţiilor specifice, „o persoană despre care se crede în mod rezonabil că se află în afara Statelor Unite sau a cărei amplasare nu este cunoscută va fi considerată o persoană non-americană”, potrivit normelor privind vizarea suspecţilor.
Pentru a-i proteja pe cetăţenii americani şi pe rezidenţii legali de supravegherea masivă, NSA păstrează o bază de date cu numere de telefon şi adrese de e-mail ale persoanelor despre care se crede că trăiesc în SUA.
T.E.