Peste două treimi (65%) din reprezentanții companiilor multinaționale active în România se așteaptă să treacă printr-un control privind preţurile de transfer în următorii ani, potrivit unui studiu realizat de compania de consultanță Ernst&Young pe această temă, la nivel mondial.
În ultima perioadă, în România s-a observat o creştere a incidenţei litigiilor în domeniul preţurilor de transfer, autorităţile fiscale punând destul de des sub semnul întrebării politicile privind preţurile de transfer aplicate în cazul tranzacţiilor cu entităţi afiliate nerezidente şi, începând cu 2010, şi în cazul tranzacţiilor domestice.
”Având în vedere numărul în creştere al acestor controale, în conformitate cu aşteptările la nivel global, reducerea disputelor va fi mai dificilă, iar numărul litigiilor privind preţurile de transfer va creşte semnificativ. De aceea este esenţial ca multinaţionalele să ia în considerare o abordare pro-activă pentru gestionarea controverselor, inclusiv prin încheierea de acorduri de preţ în avans pentru tranzacţiile ce ar putea genera dispute”, a declarat Adrian Rus, director executiv în cadrul Departamentului de Asistenţă Fiscală al EY România.
Prețurile de transfer reprezintă operațiunile prin care companiile multinaționale își reduc artificial profitul brut, pentru a plăti un impozit pe profit mai mic. De exemplu, un produs care are în România un preț de producție de 8.000 de euro și o marjă de profit de 2.000 de euro nu este exportat cu 10.000 de euro, cum ar fi normal, ci cu 8.050 de euro. Astfel, profitul brut, impozabil în România cu 16%, nu este de 2.000 de euro, ci de 50 de euro, iar produsul respectiv este vândut cu 10.000 de euro dintr-un stat cu o taxare mai favorabilă.
Sindicatele și unii economiști asimilează această metodă cu evaziunea fiscală. Corporațiile susțin însă că prețurile de transfer reprezintă o posibilitate legitimă de optimizare fiscală.
La nivel mondial, s-a constatat că 66% dintre companii consideră că managementul riscurilor legate de preţurile de transfer reprezintă o prioritate de top. Acest procent este în creştere cu 32% comparativ cu valoarea înregistrată de acelaşi studiu efectuat în anul 2010.
Peste un sfert din respondenţi (28%) au afirmat că au fost nevoiţi să ceară asistenţă de la propriul guvern pentru a gestiona o dispută cu o autoritate fiscală din altă ţară, ceea ce reprezintă o dublare a numărului de astfel de cazuri faţă de valoarea înregistrată în ediţia din 2010. a studiului.
Studiul evidenţiază că societăţile au dificultăţi în alinierea propriilor resurse cu cele necesare pentru administrarea controverselor în domeniul preţurilor de transfer, în special în pieţele emergente. Companiile au raportat, de asemenea, o creştere de 15% a litigiilor în acest domeniu, faţă de doar 4% în 2007.
Companiile afirmă că sunt nevoite să-şi intensifice eforturile pe zona conformităţii. Din totalul celor chestionaţi, 70% au indicat că sunt pe deplin conformi cu cerinţele şi reglementările privind preţurile de transfer.
Mai puţin de 20% dintre companii menţionează că îşi monitorizează rezultatele financiare în privinţa conformităţii acestora cu politica lor de preţuri de transfer într-un mod optim – adică în timp real sau lunar.
Vlad Bârleanu