Investitorii din industria bancară globală își vor intensifica presiunile în 2014 pentru rentabilitatea capitalurilor proprii, iar în România și în alte state emergente cu atât mai mult, potrivit unei analize publicate de compania de consultanță EY.
Gelu Gherghescu, partener EY România, spune că este normal ca randamentul aşteptat de acţionari pentru afacerile dintr-o economie emergentă să fie peste medie, având în vedere faptul că riscul este mai mare.
”Din păcate, în cazul României, acest lucru a fost confirmat în ultimii 10-12 ani prin volatilitatea mare a profiturilor băncilor, comparativ cu cel generat de operaţiunile aceloraşi grupuri în economiile mai stabile. Folosesc această comparaţie pornind de la faptul că apetitul pentru risc, practicile de creditare, expertiza tind să fie aliniate în cadrul unui grup bancar”, a afirmat Gherghescu.
Studiul EY face prognoze asupra sectorului bancar mondial pentru următorii doi ani și pornește de la premisa că shimbările apărute după 2008, când s-a declanșat criza economico-financiară, sunt fără precedent.
”În 2014, schimbările vor continua în sector şi vor fi determinate de mai multe forţe. Reglementarea rămâne una dintre cele mai puternice, iar problematica lichidităţilor şi a capitalului, precum şi cea privind reformele structurale vor continua să domine agenda industriei”, se arată în raport.
”Multe dintre reformele pe care băncile trebuie să le adopte vor fi costisitoare atât din punctul de vedere al implementării, cât şi din cel al menţinerii pe termen lung. Drept urmare, impactul asupra costurilor necesare derulării afacerii va fi chiar mai mare în 2014”, a afirmat Steven Lewis, analist în cadrul EY Global Banking.
Băncile ar trebui să convingă autorităţile de reglementare că pot genera o creştere durabilă şi că pot suţine următoarea perioadă de redresare economică. În plus, investitorii vor trebui să fie convinşi că reformele propuse de bănci vor genera efecte fundamentale asupra afacerii.
Principalele concluzii ale studiului:
- Multe bănci vor fi nevoite să formeze alianţe, fie cu alte bănci fie cu alte companii non-financiare, pentru a-şi transforma modelul de business și pentru a putea obține creşteri de două cifre a profitabilităţii.
- Perioada de revenire economică începe, în sfârşit, să devină vizibilă, odată cu ieşirea din recesiune a Marii Britanii şi a economiilor din Zona Euro. Temerile legate de o scădere dramatică a creştereii economice a Chinei s-au diminuat iar creşterea pare să fie mai echilibrată, încorporând atât investiţiile cât şi consumul.
- Băncile europene au cunoscut evoluţii mai puţin favorabile, afectate de criza datoriilor suverane din Zona Euro. Multe din băncile de pe pieţele dezvoltate au reuşit să implementeze măsuri de restructurare, iar activele cu expunere mare la risc s-au diminuat. S-a renunţat la linii de business care nu ţineau de activitatea principală a băncii şi o parte dintre active au fost vândute. Unele bănci au admis că nu pot atinge poziţia de lider de piaţă şi şi-au diminuat activitatea pe liniile secundare de business.
- Băncile din pieţele emergente suferă în urma efectelor ratelor mici ale dobânzilor şi vor explora noi oportunităţi de generare de venituri care să le asigure capital pentru finanţare şi să le menţină rentabilitatea. De asemenea, băncile se confruntă şi cu presiuni politice pentru a reduce marja de dobândă la creditele acordate clienţilor din segmentele de retail şi a întreprinderilor mici.
- Cerinţele clienţilor evoluează rapid. Băncile sunt, astfel, sub presiunea de a răspunde nevoilor clienţilor care provin atât din pieţele dezvoltate, cât şi din cele emergente pentru a oferi un nivel de servicii şi flexibilitate asemănător cu cele implementate de alte sectoare.
- Anumite pieţe, cum ar fi Spania, au trecut printr-o restructurare semnificativă, astfel că, în trei ani, din 50 de instituţii bancare s-a ajuns la 12. E de aşteptat să vedem mai multe astfel de acţiuni pe termen mediu, în pieţele suprasaturate bancar, cum ar fi Germania şi Italia.
Vlad Bârleanu