Compania Hidroelectrica urmează să iasă din insolvență la începutul lunii iulie, la un an după ce a intrat în această procedură, la solicitarea acționarului majoritar – Ministerul Economiei.
Remus Borza, unul dintre „mogulii” insolvențelor din România, a impus o strategie dezastruoasă, pe care a fardat-o printr-o prezentare a situației exclusiv din punct de vedere contabil.
Borza a condus societatea care acoperă anual aproximativ 30% din producția națională de energie într-un mod obtuz și abuziv, pe care l-a practicat și în procedurile de insolvență de la alte companii, precum Plafar sau Uztel SA. Concret, Borza are o abordare strict contabilă, care presupune vânzarea de active, restrângerea activității și ignorarea unor datorii comerciale mai vechi.
Această tactică duce la creșterea profitului pe termen scurt, dar compromite strategia comercială pe termen mediu și lung, prin pierderea piețelor, clienților și prin crearea unor litigii cu potențial de a aduce pierderi.
Cifrele oficiale arată că, la data intrării în insolvență, Hidroelectrica avea peste 4,4 miliarde de lei datorii și pierderi de 350 milioane de lei în primul semestru al anului 2012.
În primele cinci luni ale acestui an, Hidroelectrica a înregistrat un profit brut de 380 milioane de lei, în special pe baza disponibilizărilor de personal. De asemenea, Borza a lansat un plan de vânzare a 158 de microhidrocentrale, până în septembrie.
O analiză asupra măsurilor luate de societatea Euro Insol, condusă de Remus Borza, arată că realitățile pieței de energie au fost ignorate total în aceste 12 luni.
Una dintre măsurile cu impact mediatic foarte mare a fost denunțarea contractelor bilaterale cu furnizorii de energie electrică, așa-numiții ”băieți deștepți”.
În prezent, se constată, însă, că încasările Hidroelectrica din derularea contractelor cu furnizorii de energie cărora le-a denunțat contractele ar fi fost mai mari decât cele încheiate pe Piața Centralizată a Contractelor Bilaterale (PCCB), operată de OPCOM.
Astfel, ofertele furnizorilor denunțați depășeau 185 lei MWh, în timp ce prețul mediu de vânzare actual al Hidroelectrica este de cca. 170 lei/MWh, fără a lua în calcul tranzacțiile pe Piața de Echilibrare.
Acum, Hidroelectrica nu reușește să găsească clienți pe piața de energie electrică. Din cele peste 130 de oferte plasate în 2013, doar un sfert s-au concretizat prin încheierea de contracte.
Compania nu a reușit să vândă energie pe PCCB din aprilie, cu excepția a două oferte nesemnificative – câte 5MW pentru trimestrul IV, ca răspuns la cererea Electrica Furnizare din luna iunie.
Pe de altă parte, mai mult de o treime din cantitatea vândută pe PCCB de Hidroelectrica a fost achiziționată de societăți cu capital de stat – doar Electrica Furnizare a cumpărat aproape 30%.
Mai mult, o parte din contractele încheiate pe PCCB la sfârșitul anului trecut au fost denunțate de beneficiarii acestora din cauza prețului mare, comparativ cu prețul actual de pe piață, care este în scădere continuă.
Prin tranzacțiile încheiate pe platforma OPCOM, Hidroelectrica nu a reușit să obțină aceleași condiții de plată (avansuri anuale, semestriale, trimestriale) ca în cazul contractelor negociate bilateral pe termen lung.
De exemplu, în aprilie 2013, Hidroelectrica a încheiat contracte pe OPCOM la 165 lei/MWh, inclusiv componenta de introducere în rețea, care înseamnă 10-11 lei/MWh. În luna mai, Hidroelectrica nu a reușit să încheie niciun contract pentru pachetele scoase la vânzare, prețurile de pornire fiind de 160 lei/MWh.
În lipsa contractelor pe termen lung, Hidroelectrica a ajuns să vândă peste 30% din producția proprie pe PZU (Piața pentru Ziua Următoare), care este o piață volatilă și cu prețuri foarte mici față de anul trecut.
În condițiile în care livrările Hidroelectrica pe piața reglementată reprezintă aproximativ 40% din producția proprie, la un preț mediu de 125 lei/MWh, rezultă că 70% din producția companiei este vândută la prețuri net inferioare celor propuse de furnizori în cadrul negocierilor din 2012.
Problemele sunt cu atât mai acute cu cât compania nu poate profita de situația hidrologică favorabilă, care nu poate fi valorificată în lipsa contractelor bilaterale. Debitul Dunării este peste limitele normale, lacurile de acumulare sunt pline, iar la unele baraje, precum Vidraru, există chiar deversări.
Prețurile pe bursă sunt foarte mici, iar Hidroelectrica nu reușește să vândă toată cantitatea de energie pe care ar fi putut să o producă dacă ar fi folosit acest potențial.
Strategia pe termen lung aleasă de Borza este falimentară, iar această concluzie este întărită de faptul că Hidroelectrica vinde în prezent la prețuri sub costul de producție. În perioada 16 aprilie-15 mai, compania a vândut 379.823 MWh, adică 31,2% din piață, la un preț mediu de 142,50 lei/MWh, conform raportului lunar al administratorului special, în condițiile în care costul declarat de producție este de 144 lei/MWh.
Andrei Tudor