Specialiștii în telecomunicații și interceptări consultați de Sursa Zilei ne-au explicat cum funcționează mecanismul de localizare a telefonului mobil și care ar fi soluțiile pentru acest proces. Specialiștii consultați au explicat grafic cum trebuia acționat.
Localizarea unui mobil se poate efectua în doua modalități: după celula GSM, la care este conectat, și dupa poziția GPS.
- 1. Localizarea prin metoda triangulaţiei
Practic, este localizat releul gsm la care telefonul este conectat la un moment dat; operatorul de telefonie cunoaşte puterea de emisie a telefonului mobil faţă de celula GSM.
Cele din mediul urban sunt mai multe şi mai slabe ca putere, ceea ce permite o localizare ceva mai precisă (aproximaţia este de regulă +/- 200 metri). Cele din mediul extraurban sunt mai rare şi de putere mai mare, de unde şi rază mare de acoperire, în interiorul căreia telefonul mobil se poate găsi oriunde. Trasează un cerc cu diametrul de 3000 metri şi telefonul mobil se poate afla oriunde în interiorul acelui cerc.
Operatorul GSM și Serviciul Român de Informații are posibilitatea de a efectua operaţiunea de triangulaţie, stabilind cu mai mare acurateţe poziţia telefonului mobil.
Operatorul GSM stabileşte distanţa dintre releu şi telefon prin calcularea timpilor de răspuns a telefonului în timpul comunicaţiilor cu releul la nivel de milisecunde. În acest fel se poate stabili un traseu relativ precis al telefonului.
În România sunt disponibile poziţiile geografice (latitudine şi longitudine) a peste 10.000 de relee GSM de la toţi operatorii GSM locali. Astfel, aplicaţiile lor reuşesc să stabilească poziţia telefonului mobil chiar dacă telefonul nu are funcţia GPS.
- 2. Localizarea GPS a unui telefon mobil
Pentru acest tip de localizare, telefonul trebuie să fie dotat în mod necesar cu funcţia GPS. Practic, telefonul are nevoie de un receptor GPS care poate decoda şi afişa datele de poziţionare GPS.
Localizarea unui telefon mobil cu ajutorul unui interceptor GSM este accesibilă doar pentru structurile specializate (SRI, STS).
Localizarea telefonului mobil se efectuează oarecum identic cu localizarea gsm pe care o poate efectua operatorul gsm. Acestea sunt posibile pentru că interceptorul se substituie practic releului gsm al operatorului real, prin furnizarea unui semnal gsm mai puternic, semnal care va fi ales automat de către telefonul mobil.
Există şi un altfel de dispozitiv de localizare GSM, care nu poate intercepta convorbirile telefonice dar care serveşte doar localizării cu exactitate a telefonului. Acesta este mobil şi, în funcţie de generaţie, este dotat cu un set de antene speciale care sunt montate într-o servietă (cele mai noi) sau se prezintă sub forma unui echipament portabil purtat de operatorul dispozitivului, pe teren.
De ambele variante de localizare dispune Serviciul Român de Informații, iar tehnica a fost folosită cu succes în urmă cu cinci ani în cazul a doi studenți bucureșteni prinși de o avalanșă în Munții Bucegi.
Este celebru și cazul unor turiști belgieni, rătăciți, în 2012, în munți și găsiți cu ajutorul operatoarei STS. Pentru aceasta Serviciul de Telecomunicații Speciale a primit un premiu internațional.
STS (Serviciul de Telecomunicaţii Speciale)
A doua autoritate prin care se putea ajunge mai repede la răniţi.
A cumpărat un sistem “complex, vast, cu acoperire 100% în România”. Este vorba despre reţelele locale (40 judeţene şi una în Bucureşti), pentru interconectarea Centrelor de preluare a apelurilor de urgenţă cu Dispeceratele de urgenţă locale. Acestea se realizează atât pe infrastructura fixă (circuite telefonice), cât şi pe infrastructura radio – reţeaua Phoenix, reţeaua Dimetra, plus reţelele convenţionale în benzile UHF şi VHF.
ROMATSA (Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian)
Monitorizează şi localizează aeronave la sol sau prăbuşite pe baza instalaţiilor de la bord.
Regie autonomă sub autoritatea Ministerului Transporturilor, care încasează taxe pentru siguranţa zborurilor.
Avionul prăbuşit aparţinea Şcolii de Aviaţie Civilă, aflată tot în subordinea Ministerului Transporturilor, aşadar sistemele de localizare a propriilor aparate ar trebui mult mai rapid reperate
Cel mai simplu sistem de localizare a aeronavelor (obligatoriu), monitorizat de Romatsa, este ELT, adică un transmiţător instalat la bordul oricărui aparat din România, avion sau elicopter. Dispozitivul se declanşează automat, în momentul în care se produce un impact, sau dacă nu se declanşează astfel, se poate porni manual, de către piloţi. Undele se duc la satelit, astfel că semnalul de ajutor poate fi interceptat şi în cazul în care pasagerii sau piloţii nu deţin telefoane mobile.
Centrul SAR de urgență și salvare al ROMATSA
ROMATSA a creat, în 2009, un centru de coordonare pentru operațiuni de căutare şi salvare în caz de dezastre aviatice. Centrul SAR, așa cum se numește el, a costat aproape 1 milion de euro.
Softul și echipamentul din Centrul SAR stabilește, pe baza ultimelor localizări ale aparatului în timpul zborului, o anumită zonă de căutare în care se afla aparatul de zbor prăbuşit. Zona de căutare se stabilește prin suprapunerea datelor peste hărţi GIS, iar Centrul SAR transmite informaţiile echipelor de salvare.
Centrul SAR alertează, prin infrastructura Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS), echipele de salvare (ISU, SMURD) din toate zonele ţării.
Ministerul Apărării Naţionale
Prin Forţele Aeriene, deţine radarele aeriene care supraveghează spaţiul aerian, chiar dacă vorbim de o aeronavă civilă. Astfel avionul a apărut şi pe radarele lor, până la momentul la care pilotul a decis că trebuie să coboare sub plafonul de 500 de metri, din cauza ceţii. Un astfel de radar militar aerian performant, tridimensional este instalat chiar la baza muntelui unde s-a produs tragedia.
Andi Topală