În România sunt 728 de clădiri în care funcționează spitale care NU necesită autorizație privind securitatea la incendiu. Și asta nu pentru că sunt construcții de ultimă generație ci pentru că sunt ridicate înainte de 1992 și nu au fost modificate structural. De ce 1992?
Pentru că atunci a apărut, pentru prima dată, legislația privind securitatea la incendiu. Autorizația de Securitate la Incendiu (denumirea veche: Autorizație de prevenire și stingere a incendiilor) a fost menționată în anul 1992, moment la care se afla în vigoare Hotărârea 51/1992 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea activității de prevenire și stingere a incendiilor.
Cu alte cuvinte, dacă vorbim de clădiri vechi, așa cum este și cea de la Institutul Matei Balș, construită în 1953, autorizația de securitate la incendiu nu este obligatorie dacă nu se fac modificări la structura clădirii sau nu este schimbată destinația acesteia.
Situația spitalelor, în ansamblu, nu arată de loc bine. Conform rapoartelor de la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, sunt 553 de spitale aflate în evidența ISU în întreaga țară care au 1392 de clădiri.
Îngrijorător este că, dintre acestea, doar 310 clădiri au autorizație de securitate la incendiu, autorizație care a vizat întreaga clădire, în timp ce imobilele autorizate parțial sunt în număr de 52.
În paralel, sunt 302 clădiri care funcționează fără autorizația la incendiu, iar alte 120 au doar aviz emis de pompieri. Avizul presupune ca toate deficiențele constatate de ISU să fie remediate într-un termen scurt pentru ca, ulterior, să fie emisă și autorizația.
Cora Dumitrescu