Consiliul Uniunii Europene a adoptat vineri o directivă care le va impune statelor membre ca, în maximum doi ani, să ia o serie de măsuri privind protecția drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în procesele penale.
Relevant pentru spațiul public din România este faptul că directiva interzice folosirea cătușelor în cazul persoanelor care nu au fost condamnate definitiv, cu excepția unori cazuri precise.
La alin. 20, ”Directiva privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale” stabilește:
Autoritățile competente ar trebui să se abțină de la prezentarea persoanelor suspectate sau acuzate ca fiind vinovate, în instanță sau în public, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică, cum ar fi cătușele pentru mâini sau pentru picioare, boxele de sticlă sau cuștile, cu excepția situațiilor în care aceste măsuri sunt necesare din motive specifice cauzei, fie legate de securitate, inclusiv împiedicarea persoanelor suspectate sau acuzate de a se răni sau de a-i răni pe alții ori de a distruge bunuri de orice tip, fie legate de împiedicarea persoanelor suspectate sau acuzate de a se sustrage urmăririi sau de a avea contact cu persoane terțe, cum ar fi martorii sau victimele.
Statele membre au la dispoziție doi ani să transpună directiva în legislația internă.
Alte elemente ale directivei, așa cum rezultă din expunerea de motive:
- Unul dintre aspectele esențiale ale principiului prezumției de nevinovăție, stabilit de către CEDO, constă în faptul că o instanță sau un funcționar public nu poate să prezinte persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate de săvârșirea unei infracțiuni dacă acestea nu au fost judecate și condamnate pentru infracțiunea respectivă printr-o hotărâre definitivă. Acest principiu ar trebui să se aplice tuturor autorităților publice. Ambele situații ar putea încuraja publicul să considere că respectiva persoană este vinovată și ar putea influența aprecierea faptelor de către autoritatea judiciară.
- Acest principiu ar trebui să nu aducă atingere posibilității de a publica, conform dreptului național, deciziile de impunere de sancțiuni în urma procedurilor administrative.
- Prezumția de nevinovăție pleacă de la premisa că sarcina probei revine acuzării, iar orice îndoială cu privire la vinovăție ar trebui să fie în beneficiul persoanelor suspectate sau acuzate (in dubio pro reo). Consecința acestui fapt este aceea că hotărârea instanței trebuie să se întemeieze pe probe astfel cum îi sunt prezentate, și nu pe simple acuzații sau presupuneri. Acest lucru nu aduce atingere independenței autorității judiciare atunci când evaluează vinovăția persoanei suspectate sau acuzate.
- Dreptul unei persoane de a nu fi constrânsă să depună mărturie împotriva sa însăși, de a nu-și mărturisi vinovăția și de a nu coopera, precum și dreptul de a păstra tăcerea, reprezintă standarde internaționale general recunoscute care constituie însăși esența conceptului de proces echitabil.
- Dreptul de a nu se autoincrimina vizează în principal respectarea voinței persoanelor suspectate sau acuzate de a păstra tăcerea și presupune, în special, faptul că într-o cauză penală acuzarea caută să dovedească vinovăția persoanelor suspectate sau acuzate fără a recurge la probe obținute prin metode de coerciție sau oprimare, cu încălcarea voinței persoanelor suspectate sau acuzate.
V.B.