Munca la distanţă poate deveni alternativa programelor de mobilitate internaţională, cum ar fi relocarea în alt oraş sau altă ţară, în cazul poziţiilor care o permit, şi poate genera economii de costuri pentru companii şi debloca noi surse de talente, potrivit unui sondaj realizat de PwC la nivel global.
„Tipurile de mobilitate a angajaţilor care nu necesită o mutare formală în alt oraş sau ţară erau în creştere exponenţială şi înainte de COVID-19, iar pandemia doar a accelerat această tendinţă, forţând angajaţii din întreaga lume să lucreze de la distanţă. În ultimele luni, munca la distanţă la scară globală s-a dovedit realizabilă şi în condiţiile menţinerii unor restricţii, precum cele de călătorie şi poate deveni, în multe cazuri, alternativa programelor de mobilitate globală”, susţin autorii sondajului.
Alte concluzii ale studiului:
- Deşi vor exista mulţi angajaţi care vor dori să profite de un astfel de aranjament, domeniul de aplicare poate fi limitat la acele roluri care pot fi îndeplinite cu succes fără prezenţa într-un birou al companiei sau care nu necesită reglementări speciale, licenţe sau consideraţii de proprietate intelectuală. În plus, vor exista probabil angajaţi, cum ar fi cei noi, tineri, care nu vor dori să folosească munca la distanţă şi să caute în schimb o experienţă personală.
- Programele de mobilitate globală au fost multă vreme motorul companiilor multinaţionale de a găsi talentele potrivite pentru locaţiile potrivite. Şi, dacă înainte de pandemie, lupta pentru talente era acerbă, acum se va înteţi pe fondul muncii de la distanţă. Organizaţiile atrăgeau angajaţi talentaţi pe măsură ce aceştia căutau experienţe de angajare diferite şi noi. În contextul în care munca la distanţă elimină tot mai multe bariere, companiile vor putea angaja persoane la care anterior nu ar fi avut acces.
- Acordurile de lucru la distanţă pot aduce beneficii atât pentru companii, cât şi pentru angajaţi. Ca urmare, costurile imobiliare ale companiilor pot fi reduse semnificativ, iar angajaţii pot beneficia de o flexibilitate mai mare şi de un timp de navetă mai mic.
- Sănătatea şi siguranţa angajaţilor au fost în fruntea listei motivelor pentru care o companie doreşte o astfel de politică, urmată de îmbunătăţirea experienţei angajaţilor şi de atragerea şi păstrarea talentelor-cheie.
- Companiile care implementează politici de lucru la distanţă pot defini ce înseamnă ”la distanţă”, adaptându-le la nevoile şi afacerile lor specifice. De exemplu, companiile ar trebui să clarifice criterii specifice, inclusiv durata (temporară şi/sau permanentă), precum şi locul. Criteriile ar trebui să includă, de asemenea, roluri şi responsabilităţi, adică specificarea celor care se vor încadra eficient în parametrii de lucru la distanţă.
- Angajatorii care permit munca într-o altă ţară pot constata că angajaţii optează să lucreze din locaţii exotice. Vedem cum unele ţări, precum Barbados, Bermuda, Estonia, Georgia, şi-au relaxat cerinţele de imigraţie în 2021 pentru a încuraja persoanele să lucreze acolo în încercarea de a reduce impactul financiar al declinului turismului. Şi alte ţări ar putea urma în curând exemplul.
- 28% dintre respondenţi permit lucrul la distanţă în altă ţară (internaţional), 24% permit lucrul la distanţă în aceeaşi ţară (inclusiv în toată ţara), iar 46% permit lucrul la distanţă fără mişcări transfrontaliere
- Cerinţele de conformitate şi implicaţiile fiscale sunt consideraţii esențiale pentru elaborarea oricărui program şi politică de lucru la distanţă. În timp ce mai multe companii definesc clar munca la distanţă, altele stabilesc orientări operaţionale în conformitate cu profilurile lor de risc.
Studiul PwC a fost realizat în rândul a peste 300 de companii la nivel global.