În scop medicinal, socul se utilizează în întregime – frunze, flori şi scoarţă. Florile de soc au proprietăţi diuretice, laxative, galactogoge şi sudorifice, ajutând la scăderea temperaturii. Sub formă de extract slab alcoolic, au proprietăţi antinevralgice, iar extern, ca antiseptic.
Cu miros plăcut aromatic şi gust dulceag-iute, socul este benefic în gripă, răceală, bronşită, tuse şi afecţiuni ale aparatului respirator. Prin diureza produsă, se recomandă în reumatism, boli de rinichi şi vezică. Ceaiul de flori de soc măreşte cantitatea de lapte a lăuzelor. Având proprietăţi laxative şi ajutând la eliminarea apei din ţesuturi, ceaiul se foloseşte ca medicament natural în obezitate si constipaţii de natură nervoasă.
Extern, sub formă de băi sau cataplasme, este indicat în furunculoze, abcese, arsuri, flictene, având proprietatea de a fluidifica puroiul de a calma durerile, făcând să regreseze umflătura. Sub formă de băi fierbinţi, se utilizează contra reumatismului şi în afecţiuni ginecologice.
Socata, o băutură naturală răcoritoare foarte apreciată, se prepară din flori de soc proaspete şi se păstrează la frigider în recipiente de sticlă. Medicament de nădejde, socata este recomandată în lupta cu infecţiile renale şi urinare.
Tinctura din fructe proaspete de soc şi ceaiul de soc constituie remediu naturist cu aceleaşi proprietăţi terapeutice ca ale socatei, stopând gripa şi blocând infectarea celulelor sănătoase în orice fază de dezvoltare.
Roxana Mera