- Nicoleta Vera
Chiar dacă ne aflăm în plină campanie pentru europarlamentare, niciunui politician nu îi stă cu adevărat capul la temele europene. Acestea lipsesc cu desăvârșire din discursul public și singura referire la ceva cu iz european a fost bășcălia legată de afilierea României la ora Europei de Vest.
Euroalegerile nu sunt altceva decât pregătirea terenului pentru bătălia pe viață și pe moarte care se va da în noiembrie pentru Președinția Românei. Nicicând ținta Cotroceni nu a fost mai importantă ca în acest an, după zece ani de domnie a lui Traian Băsescu. Va avea el un moștenitor în fotoliul prezidențial sau o altă dinastie politică va prelua coroana?
Partidele croșetează și desfac scenarii, Băsescu dă indicații de pe margine, toți își pândesc mișcările, se fac nenumărate calcule și se mută pe tablă variantele. Principala condiție ca un politician să ajungă președintele României este să intre în finală, adică in turul doi.
Așadar, prima miză este clasarea pe pozițiile din top. Șansele cele mai mari le au candidații partidelor cu cele mai mari procente. Constatăm astfel că avem un prim finalist sigur, și anume reprezentantul alianței de stânga, condusă de PSD, indiferent cum s-ar numi el, Victor Ponta sau un alt social-democrat, pentru că PSD este cotat în jurul a 40 la sută din intenția de vot a electoratului. Bătălia în timpul primului tur se va da deci nu cu PSD, ci ]ntre celelalte partide/alianțe de pe dreapta politică, pentru ca acestea să aibă cel mai bun scor după PSD, astfel încât propunerea lor individuală de candidat să intre în bătăla finală, sperând ca aici să cumuleze toate voturile contra PSD și antiguvernare și să obțină victoria. S-ar putea repeta așa scenariul Adrian Năstase vs Traian Băsescu din 2004 (este adevărat că atunci Traian Băsescu a putut să îl izoleze pe Năstase în turul doi, beneficiind și de declarația lui Geoană care, hodoronc-tronc, s-a trezit să declare că Adrian Năstase nu are nevoie de voturile PRM – cotat atunci la 12% – de aici trăgându-i-se și porecla de Prostănacul, lansată de Ion Iliescu).
Acesta este și scenariul principal pe care îl are candidatul PNL. Crin Antonescu socotește că,intrând în turul doi împotriva candidatului stângii, dreapta îl va vota, de voie, de nevoie, ca să împiedice PSD să pună stăpânire pe Cotroceni. Scenariul liberalilor ar putea funcționa destul de bine dacă dreapta nu se coagulează în jurul unui candidat unic înainte de turul întâi, așa cum a trasat ca sarcină chiar Traian Băsescu.
Dacă dreapta lasă orgoliile și se prezinta cu un candidat unic, practic scorul va fi polarizat chiar din primul tur, între cele două blocuri politice, iar pe cel care va obține peste 50 la sută îl vom ști imediat, dar rezultatul nu va fi definitiv. Va fi nevoie de al doilea tur, deoarece Constituția spune că în primul tur se poate câștiga doar dacă cel de pe locul întâi obține jumătate plus unu din voturile celor înscriși pe listele electorale. Lucru imposibil, datorită absenteismului. La turul doi, cu doar un vot în plus se câștigă.
În schimb, dacă dreapta se unește, dar fără PNL, înainte de primul tur, bătălia principală se va da între candidatul dreptei unite și cel al PNL, pentru accesul în finală. Calculul este că cel care pierde turul unu – și acela este, după toate estimările de azi, cel susținut de liberali – va trece peste înjurăturile din calificări și va vota împotriva PSD-istului.
Încă principal contracandidat al PSD la prezidențiale, Crin Antonescu și-a fixat pentru partidul său un target de 20 la sută pentru europarlamentare . Acest scor l-ar plasa teoretic, pe locul doi – dacă dreapta nu s-ar coaliza deloc – și i-ar da speranțe că va intra în finală și își va asigura, de voie, de nevoie, voturile celorlalți.
Socoteala e ușor greșită. În realitate, PNL ar fi trebuit să își fixeze drept țintă obținerea unui scor mai mare decât restul dreptei insumate (PDL+PMP+FC+ etc) , deoarece, dacă aceștia reușesc să se alieze în jurul unui candidat unic, fără PNL, și obțin un scor mai mare decât liberalii în primul tur, candidatul lor unic se va califica în turul doi, lăsându-l pe Crin Antonescu în afara finalei. În această ipoteză, bătălia va fi pe cine va convinge votanții PNL să treacă de o parte sau de alta.
Dacă dreapta se va coaliza și cu PNL în jurul unui candidat unic, șansa ca acesta să fie desemnat de PNL este nulă dacă liberalii nu obțin un scor mai mare decât restul dreptei însumate. Nici Blaga, nici Udrea nu vor accepta să aibă împreună voturi mai multe decât PNL dar să susțină la Presedinție un liberal, decât dacă acesta va fi impus categoric de Traian Băsescu, ceea ce este, momentan, greu de crezut.
Deocamdată, evaluările fiecărui partid de pe dreapta se fac pe baza sondajelor comandate în această perioadă. Toți încearcă să „se umfle” în procente și să își scadă concurenții direcți. Adică, în toate sondajele dreptei se caută diminuarea cotelor celorlate partide de pe aceeași parte a eșicherului, neinteresând pe nimeni prea mult cotele stângii. Competiția pentru candidatul dreptei e acerbă! Din această cauză există și o lipsă de încredere în sondajele difuzate pe piață – și toată lumea așteaptă rezultatele de la alegerile europarlamentare, acestea fiind cel mai aproape de adevăr mod de evaluare a puterii politice. Așadar, miza euroalegerilor este uriașă: rezultatul va indica cine va conduce România de la Cotroceni în următorii 5 ani.