Sincopa, sau leșinul, reprezintă pierderea temporară a cunoștinței, asociată cu capacitatea de a sta în picioare și la care revenirea este totdeauna spontană. Ea este mai frecventã la tineri și este precedată de multe ori de senzația de slăbiciune, transpirații și senzația de greață. Uneori mai pot apărea căscat repetat (semn de hipoxie cerebrală) și tulburări de vedere.
Evenimentele care precipită producerea sincopei sunt durerea, stresul emoțional, vederea instrumentelor chirurgicale sau a seringilor, vederea sângelui. Foamea, aglomerația sau oboseala pot favoriza apariția sincopei. După semnele premergătoare sincopei, persoana respectivă își pierde cunoștința, devine hipotensivă, iar frecvența cardiacă scade.
Recuperarea este relativ rapidă, însă dacă aceasta nu se produce între treizeci de secunde și un minut, atunci pierderea cunoștinței poate avea alte cauze și este necesară începerea resuscitării cardio-respiratorii.
Sincopa reală trebuie diferențiată de căderile teatrale, care se produc numai în public, prezintă rezistență la încercarea de deschidere a ochilor, iar pleoapele reacționează la cea mai mică atingere.
R.M.