Sfântul Nicolae, sărbătorit pe 6 decembrie, este una dintre cele mai iubite figuri ale creștinătății, venerat pentru generozitatea sa, grija față de copii, marinari și cei nevoiași.
În cultura populară, el este cunoscut și sub numele de Moș Nicolae, aducătorul darurilor copiilor cuminți. Tradiția sa, bogată în legende și obiceiuri, continuă să inspire milioane de oameni din întreaga lume.
Născut în secolul al III-lea în Patara, un oraș din Asia Mică (azi în Turcia), Sfântul Nicolae provenea dintr-o familie bogată și evlavioasă. Încă din tinerețe, Sfântul și-a dedicat viața slujirii lui Dumnezeu, fiind hirotonit preot și mai târziu episcop al Mirei Lichiei. A trăit în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor sub împărații Dioclețian și Maximian, perioadă în care a fost întemnițat pentru credința sa.
După ce împăratul Constantin cel Mare a emis Edictul de la Milano în 313, care a legalizat creștinismul, Nicolae a revenit în funcția de episcop. A fost un apărător fervent al credinței creștine, participând la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea din 325, unde a combătut erezia ariană. Moartea sa a survenit în jurul anului 343, iar moaștele sale au fost transferate în Bari, Italia, în 1087, devenind un loc de pelerinaj renumit.
În România, o relicvă importantă – mâna dreaptă a Sfântului Nicolae – se află la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, trimisă ca semn de prețuire lui Mihai Viteazul de cardinalul de Bari.
Una dintre cele mai cunoscute legende spune că Sfântul Nicolae a ajutat un tată sărac care, din lipsă de mijloace, intenționa să-și vândă cele trei fiice pentru a le asigura traiul. Aflând despre situația lor, Nicolae a aruncat în mod anonim, noaptea, câte o pungă cu galbeni în casa acestuia, salvând astfel onoarea fetelor și oferindu-le șansa la o viață demnă.
Sfântul Nicolae este, de asemenea, cunoscut ca salvator al marinarilor. Într-o călătorie pe mare, o furtună puternică amenința să scufunde corabia, iar marinarii, rugându-se Sfântului Nicolae, au fost salvați miraculos. Mai mult, se povestește că a înviat un marinar care căzuse de pe catarg și se înecase. Un alt episod miraculos îl prezintă pe sfânt salvând cetatea Mira de foamete. El s-a arătat în vis unui negustor italian, cerându-i să aducă grâu pentru cetate.
Seara de 5 decembrie este așteptată cu nerăbdare de copii, care își lustruiesc cizmulițele, sperând să primească dulciuri, fructe sau mici daruri. Cei care nu au fost ascultători pot găsi în ghete o nuielușă, simbolizând nevoia de disciplină.
Moș Nicolae este considerat și un vestitor al iernii, fiind descris în tradiția populară călare pe un cal alb, o metaforă pentru prima zăpadă. De asemenea, se spune că păzește Soarele să nu fugă spre miazănoapte, lăsând lumea fără lumină și căldură.
În această noapte, există obiceiul de a pune crenguțe de pomi fructiferi în apă, care, dacă înfloresc până la Anul Nou, prevestesc o recoltă bogată. În zonele rurale, tinerii formează cete pentru a repeta colindele ce vor fi cântate de Crăciun și Anul Nou.
Cultul Sfântului Nicolae a fost extrem de popular în Europa înainte de Reforma protestantă. Germania, Franța și Țările de Jos aveau mii de biserici dedicate lui. După Reforma protestantă, cultul s-a diminuat în anumite regiuni, dar tradiția a continuat să evolueze.
Obiceiuri româneşti de Sfântul Nicolae
În credinţa populară românească, despre Moş Nicolae se spune că aduce ninsoarea, atunci când îşi scutură barba albă, şi este considerat protector al copiilor, văduvelor, orfanilor şi fetelor nemăritate, al săracilor şi al celor acuzaţi pe nedrept, dar şi al marinarilor. Tor el este cel care apără soldaţii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.
Pe lângă faptul că în seara de 5 decembrie, în aşteptarea lui Moş Nicolae, copiii de toate vârstele obişnuiesc să îşi cureţe ghetuţele în care Moşul cel bun urmează să le lase daruri, în unele sate este obiceiul ca, în ziua de Sfântul Nicolae, feciorii să se organizeze în cete şi să-şi aleagă gazda unde vor merge pentru repetiţiile colindelor de Crăciun şi de Anul Nou.
Sfântul Nicolae, protectorul copiilor, deschide sezonul sărbătorilor de iarnă. Tradiţii populare de Moş Nicolae
Nu întâmplător colindele tradiţionale româneşti amintesc de flori dalbe de măr, aceasta având legătură cu nuieluşa adusă de Sfântul Nicolae copiilor obraznici. Nuieluşa, se spune din bătrâni, trebuie să fie una de măr. Ea se pune în apă şi, dacă va înflori până la Naşterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit iertarea celui căruia i-a dat crenguţa.
De asemenea, tot tradiţia populară menţionează că, dacă la Sfântul Andrei se pune la încolţit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguţe de pomi fructiferi, pentru ca acestea sa înflorească, dovada iertării greşelilor, după cum spune tradiţia.
D.Constantin