Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadoccia, din părinţi creştini şi a trăit în vremea împăratului Diocleţian. Datorită vitejiei şi victoriilor sale, a ajuns conducător de armată. În timpul luptei împotriva creştinilor, Sfântul Gheorghe şi-a mărturisit credinţa în Hristos şi a fost întemniţat, fiind supus la diverse chinuri, dar nu a renunţat la credinţă.
În ciuda tuturor acestora, sfântul Gheorghe a rămas nevătămat şi a înviat un mort, ceea ce a convins-o pe împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, să îmbrăţişeze creştinismul. Sfântul Gheorghe a fost ispitit cu onoruri pentru a jertfi zeilor, dar în zadar şi, pentru că nu a lepădat credinţa în Hristos, a fost condamnat la moarte prin decapitare.
Regele Angliei, Richard Inimă de Leu, l-a ales pe Sfântul Gheorghe patronul spiritual al Casei Regale şi al întregii ţări. Regele Edward al III-lea a înfiinţat „Ordinul Sfântului Gheorghe”, iar Crucea Sfântului Gheorghe a devenit steagul Angliei.
Marele Mucenic Gheorghe este un sfânt megalomartir, pomenit de aproape toate Bisericile tradiționale. Patron al multor țări, regiuni și orașe, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a făcut remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele.
În conștiința populară românească, Sfântul Gheorghe este un sfânt important, imaginea sa ucigând balaurul fiind prezentă și pe steagul Moldovei medievale trimis de Ştefan cel Mare Mănăstirii din Muntele Athos. Legenda potrivit căreia sfântul ar fi ucis un balaur pentru a salva o fecioară este o invenție medievală, unii spun că este vorba de o preluare târzie a mitului grec “Perseus și Andromeda”.
Roxana Mera