Pe 26 octombrie, Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, unul dintre cei mai venerați sfinți ai românilor.
În popor, sărbătoarea este cunoscută sub numele de „Sâmedru” sau „Sândumitru”.
Sărbătoarea se ținea pentru „sănătatea și rodul oilor”, Sf. Dumitru fiind patronul păstorilor, scrie Marcel Lutic în cartea sa, „Timpul Sacru”.
Ziua de 26 octombrie se mai numea și „Ziua Soroacelor”, fiindcă se sfârșeau înțelegerile încheiate între stăpânii oilor și ciobani pe 23 aprilie, de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, de unde și zicala: „la Sângiorz se încaieră câinii, iar la Sâmedru se sfădesc stăpânii”.
Sărbătoarea poartă, în zona Bacăului, și numele de „Năpustirea berbecilor”, „Nunta arieților”, „Nunta oilor” sau „Răscol”, aceste denumiri indicând momentul în care ciobanii coborau cu oile de pe munte, scrie cimec.ro.
Sf. Dumitru anunța venirea iernii. Se credea că în această zi, „căldura intră în pământ și gerul începe a-și arăta colții”, scrie crestinortodox.ro. Oamenii de la sate își pregăteau hainele groase, iar această sărbătoare încheia sezonul pastoral.
Cei care aveau oi și care voiau să știe cum va fi vremea în iarna care urma așezau o haină, de obicei, cojocul, în mijlocul oilor. Dacă se așeza o oaie neagră, urma o iarnă bună, dacă se culca o oaie albă peste haină, urma o iarnă grea.
În seara ajunului sărbătorii, pe 25 octombrie, în mijlocul satelor, pe dealuri sau pe lângă ape se aprindeau așa-numitele „Focuri ale lui Sâmedru”. Conform credințelor din popor, aceste focuri erau izbăvitoare de rele și de boli, scrie Marcel Lutic. Tradiția încă este păstrată în unele zone ale României.
Peste aceste focuri săreau copiii, pentru a fi sănătoși tot anul. Focul are și menirea de a alunga fiarele și de a încălzi morții.
Dupa ce focul este stins, țăranii aruncă un cărbune în grădină, ca aceasta să primească putere de a rodi, mai scrie crestinortodox.ro.
Alte obiceiuri întâlnite în această zi sunt tunderea coamei cailor de până la trei ani, pentru a avea păr frumos, tocmirea servitorilor pentru diverse treburi gospodăreşti şi stricarea stânelor.
În alte zone ale ţării, în ziua de Sfântul Dumitru se dă de pomană grâu fiert cu unt, lapte sau brânză.
În Oltenia există credinţa că numai cine respectă toate tradiţiile sărbătorii va fi protejat de necazuri, primejdii şi de lupi, iar în Bucovina, se spune că cine seamănă usturoiul dupa Sfântul Dumitru va avea parte numai de pagubă în anul următor.
Alte tradiţii arată că în această zi nu este permis pieptănatul (fiindcă atrage relele, primejdiile şi fulgerele şi, mai ales, mânia lupilor), dar şi că cine are împrumuturi trebuie să le achite în această zi, dar şi să facă alte socoteli noi.
D.Constantin