Numele lunii aprilie provine din verbul latin a deschide şi semnifică înmugurirea şi înflorirea naturii primăvara. În Roma antică, luna aprilie era dedicată Afroditei, zeiţa frumuseţii, iar tradiţia populară românească slăveşte zilele călduroase ale lui prier, deoarece sunt favorabile începerii noului an agricol.
Florile lunii aprilie sunt margareta şi sângele voinicului, care simbolizează lacrimile Fecioarei Maria şi plăcerea fericirii supreme, delicateţea, despărţirea, sau mulţumirea pentru timpul plăcut petrecut împreună.
Copacii lunii aprilie sunt nucul, arţarul şi scoruşul de munte, simboluri ale regalităţii şi profeţiei, echilibrul, speranţa, simţul practic, succesul şi belşugul.
Pietrele preţioase ale lunii aprilie sunt diamantul şi safirul, care simbolizează inocenţă, dragoste, pace, fidelitate, linişte şi serenitate.
Legendele spun că cine purta diamante, avea farmec şi atrăgea iubirea celor din jur. În Grecia antică, diamantele asigurau invincibilitatea, fiind purtate pe scuturile războinicilor. În Evul Mediu, diamantul s-a consacrat ca amuletă preţioasă ce putea detecta otrava strecurată în băutură sau mâncare. În Evul Mediu occidental, diamantele erau podoabele bărbaţilor, simbolizând curaj şi masculinitate.
În Anglia, îndrăgostiţii foloseau inelele cu diamant pentru a-şi scrie mesaje romantice pe sticlă. În India, aparţinătorii diferitelor caste aveau dreptul de a purta diamante de o anumită culoare şi numai regii îşi permiteau să se orneze cu diamante de orice culoare. Diamantele stimulau intuiţia şi erau considerate cadoul tradiţional pentru a şaizecea aniversare a căsătoriei.
Roxana Mera