Șeful Poliției Române, chestorul Bogdan Despescu, și-a depășit cu mult atribuțiile și trasează sarcini pentru instituții care nu se subordonează Poliției Române. Mai mult, ordinele lui Despescu merg până la vârful Ministerului Afacerilor Interne. Așa reiese din nota –raport pe care Despescu i-a prezentat-o, vineri, premierului Mihai Tudose.
Concret, în anexa documentului, Bogdan Despescu stabilește termene și traseză linii de muncă pentru Direcția Generală Anticorupție, DGPI (serviciul secret al Internelor) sau DGMRU (direcție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne). În privința acestor instituții – două dintre ele cu competențe de control în ceea ce privește Poliția – Despescu vorbește despre “desfășurarea unor activități comune” sau despre “stabilirea concretă a unor responsabilități”, toate urmând să aibă caracter PERMANENT, după cum reiese din raport.
Șeful Poliției nu se oprește aici și face referire la inițiative legislative (modificarea și completarea Legii 360/2002 – Statutul polițistului) sau la “norme interne care să stabilească cazuri obiective, ca momente obligatorii pentru declanșarea procedurii de cunoaștere”. Uită, însă, că inițiativa legislativă și normele interne sunt de competența Ministerului Afacerilor Interne, și nu a șefului Poliției.
La toate acestea se adaugă faptul că Bogdan Despescu stabilește o serie de termene pentru îndeplinirea măsurilor propuse, termene care sunt irealizabile, cel puțin în domeniul achizițiilor publice, dacă acestea ar urma să fie făcute cu respectarea legii. Doar dacă Bogdan Despescu nu vine cu soluții și pentru asta. Doar nu degeaba e doctor în „Criminalitate în domeniul achizițiilor publice„.
Eroare judiciară sau o nouă minicună?
Iar anexa la nota raport nu este singura problemă a documentului.
Nu mai departe, în capitolul III –care, potrivit titlului, se referă la modul în care au fost soluționate dosarele în care polițistul-pedofil a comis agresiuni și au fost înregistrate cu “autor necunoscut” – la punctul 3.2 autorul este cât se poate de cunoscut, fiind înscris negru pe alb numele agentului Eugen Stan. De altfel, reprezentanții Poliției au transmis și în spațiul public că aceste dosare au fost înregistrate cu “AN”.
În raport însă, dacă în cazul agresiunii din 2009, descrisă la punctul 3.1, autorul este o “persoană necunoscută”, ca și în cazul agresiunii din 2015, descrisă la punctul 3.3, în cazul agresiunii din 2012 comise asupra unei fetițe de 7 ani se precizează: “Aflându-se în lift, Stan Eugen ar fi manifestat față de aceasta acte de natură sexuală”.
Așadar, textul raportului ridică, din acest punct de vedere, următoarele întrebări:
- De ce a fost înregistrat dosarul cu “autor necunoscut” dacă autorul este, potrivit raportului, cât se poate de cunoscut?
- A existat o tentativă de acoperire a autorului agresiunii de către anchetatori?
- Raportul conține o eroare de redactare, ceea ce denotă că a fost făcut pe genunchi?
Ioana Theodoru