- Sorin Roşca Stănescu
Domnul Victor Ponta se teme. Că dracul de tămâie. Se teme de Klaus Iohannis. În ciuda faptului că acesta nici nu a fost încă desemnat candidat prezidenţial de cele două partide de dreapta. Şi, fiindcă se teme, afirma contrariul. Dar dovada că se teme constă în faptul că a simţit nevoia să-l ameninţe pe Klaus Iohannis. Cu trecutul acestuia. Sunt tare curios ce s-ar putea întâmpla dacă, şi într-un caz şi în celălalt, scheletele ar ieşi din dulap în timpul campaniei electorale.
În 5 august, dreaptă vă lua decizia. Probabil candidatul desemnat va fi Klaus Iohannis, întrucât acesta sta mult mai bine în sondaje decât contracandidatul sau, Cătălin Predoiu. Victor Ponta, care nu oboseşte în a afirma, cu prilejul fiecărui interviu, că are de gând să îşi asume candidatura la preşedinţia României, ca şi când s-ar fi îndoit cineva de asemenea intenţie în ultimii doi ani, iată, ne informează acum că este cu inima uşurată. Pentru că a scăpat de competiţia cu Crin Antonescu. De care se temea cu adevărat. De ce se temea el de Antonescu? Pentru că a fost prieten cu acesta şi pentru că i-ar veni greu să se lupte cu un fost prieten. Acest mod de a judeca devoalează o trăsătură urâtă de caracter a domnului Victor Ponta. De ce să-i vină cuiva greu să intre într-o competiţie normală cu un fost prieten? I-ar veni greu doar în două eventualităţi. Mai întâi, în situaţia în care fostul prieten ar cunoaşte lucruri grave despre el care, dacă ar fi aduse la cunoştinţă opinei publice, l-ar înfăţişa într-o lumină negativă şi l-ar pune în imposibilitatea să mai câştige alegerile. Al doilea scenariu posibil este că este inconfortabilă lupta cu un fost prieten, întrucât domnul Victor Ponta are intenţia de a se bate utilizând mijloace murdare. Adică dezinformarea şi calomnia, avându-l drept ţintă pe contracandidatul său.
Dar ce mai declară, referitor la luptă prezidenţială, domnul Victor Ponta? Că este uşurat că se va lupta cu Klaus Iohannis. Sugerează astfel că acest candidat al marelui Partid Naţional Liberal este un competitor mai slab. De mâna a doua. Pe care îl va învinge cu uşurinţă. Iată, din nou, o trăsătură negativă de caracter a domnului Victor Ponta. Pentru că, şi în eventualitatea în care aşa ar sta lucrurile, iar domnul Klaus Iohannis ar fi un concurent slab pentru domnia sa, numai lipsa de caracter l-ar fi putut determina pe Victor Ponta să afirme public aceast lucru, încercând să-şi umilească adversarul înainte chiar să fi început competiţia. Dar lucrurile nu se opresc aici.
În următoarea propoziţie, domnul Victor Ponta face o afirmaţie care demonstrează contrariul. Care demonstrează că el a minţit când a spus că nu se teme de Klaus Iohannis. Concret, candidatul PSD la cea mai înaltă funcţie în stat afirma că domnul Klaus Iohannis are un avantaj în faţa sa. Şi anume că trecutul său nu este cunoscut. Sugerând astfel că, în toiul bătăliei pentru funcţia prezidenţială, el nu va putea fi lovit în mod eficient, iar imaginea să nu va putea fi târâtă în noroi, din simplul motiv că nu se cunosc suficiente date compromiţătoare de natură biografică. Când spune adevărul Victor Ponta? În prima propoziţie, în care ne comunica faptul că nu se teme, că e mai bine cu Klaus Iohannis decât ar fi fost cu Crin Antonescu? Sau în a doua propoziţie, în care explica o vulnerabilitate a propriei sale campanii, în sensul că nu prea ştie unde ar putea fi lovit Klaus Iohannis?
Bomboană pe coliva acestei halucinante declaraţii o pune însă Victor Ponta atunci când îşi încheie expozeul, afirmând că necunoaşterea biografiei lui Klaus Iohannis poate fi şi un avantaj, pentru că, în momentul în care o serie de informatiii vor ieşi la iveală, Klaus Iohannis va deveni extrem de vulnerabil. De astă dată, cu ce avem de-a face? Pur şi simplu cu o ameninţare. Nevoalata. În sensul că se va scormoni în trecutul domnului Klaus Iohannis, trecut în care se sugerează că există schelete. Adică fapte extrem de grave. Atât de reprobabile, încât relevarea lor publică va putea dinamita întreaga campaniei a candidatului dreptei.
Iată cu câtă dexteritate şi în ce viteza, în numai câteva secunde, Victor Ponta a trecut de la un aparent elogiu adus lui Crin Antonescu, pe care s-a făcut luntre şi punte să-l compromită, să-l ridiculizeze şi să-l elimine din competiţie, la un atac violent şi pervers împotriva presupusului candidat al dreptei. Fără a renunţa la proprietatea cuvintelor pe care le folosesc, pot să spun că, într-o oarecare măsură, domnul Ponta a fost nu numai necuviincios, nu numai mitocan, ci şi ticălos în modul în care şi-a expus raţionamentul utilizând, la modul subliminal, o formă de şantaj împotriva contracandidatului său.
Dacă vorbim însă de scheletele din dulap, desigur, firesc ar fi să ne gândim nu numai la Klaus Iohannis, ci şi la Victor Ponta. Cum adică acesta nu are un dulap pitit undeva în pod şi nu ascunde în dulap schelete? Are domnul Victor Ponta un trecut faţă de care să stea întotdeauna cu fruntea sus? Mă refer, fireşte, nu la trecutul cunoscut de opinia publică, despre care i se pot reproşa destule lucruri grave şi pe bună dreptate, ci la trecutul mai puţin cunoscut. Cuvinte cheie: racolare, fantome, misiune, raport, diviziune, Carla Del Ponte, sperjur, sistem. Ia să ghicim puţin în ceaşcă de cafea.