Judecătorii de la Curtea de Apel le-au eliberat pe cele două anesteziste de la Spitalul „Sf. Pantelimon”, acuzate de omor calificat, pentru că au considerat, printre altele, că declarațiile martorilor sunt niște „simple bârfe” și nu există suficiente probe.
Doctorițele Maria Miron și Mirela Păiuş de la Spitalul Sfântul Pantelimon din Capitală au contestat măsura arestului preventiv, iar pe 21 august 2024, judecătorii de la Curtea de Apel București au decis punerea lor în libertatea.
Cele două doctorițe sunt acuzate de procurori că au provocat decesul unui pacient de la Spitalul „Sf. Pantelimon” prin reducerea intenționată a dozelor de noradrenalină
Curtea de Apel București a avut nevoie de 3 săptămâni ca să motiveze această decizie ce a dus la eliberarea din arest preventiv a celor două anesteziste de la Spitalul Sfântul Pantelimon.
Iar argumentele sunt destul de multe, plecând de la concluzia, poate cea mai importantă, și anume aceea că nu există, din punct de vedere al magistraților, probe și, mai ales indicii temeinice care să susțină acuzațiile.
Pe de altă parte, spun judecătorii Curții de Apel București, probele strânse de procurorii Parchetului Capitalei, care cercetează acest caz atât de controversat, nu sunt deloc convingătoare. Unele dintre ele nu au fost administrate până la capăt și, mai ales, nu ar fi făcut dovada că aceste două anesteziste ar fi premeditat cu adevărat suprimarea vieții acestui pacient.
Magistrații pun la îndoială și concluziile legiștilor, spunând că raportul de expertiză medico-legală este un document incomplet și că s-ar baza pe dovezi insuficiente, doar pe mărturia unui medic de terapie intensivă și a unor foi de observație, spunând că, de fapt, investigația din punct de vedere medico-legal ar trebui să fie mult mai complexă.
Ei spun că ar fi trebuit să se bazeze inclusiv pe necropsie, o procedură ce nu a fost făcută la vremea respectivă, atunci, la început de aprilie. Mai ales legiștii spun că acel judecător ar fi trebuit să țină cont de faptul că, după ce s-ar fi consumat acea reducere a dozei de noradrenalină, o decizie de terapie dispusă de doctorițe, una dintre asistente i-ar fi administrat pacientului, cu gândul de a-i salva viața, o doză de adrenalină ori, apreciază magistrații Curții de Apel București, legiștii ar trebui să spună dacă nu cumva această operațiune medicală ar fi contribuit la intervenirea stocului cardio-respirator și apoi la deces.
Curtea de Apel mai arată că întreaga acuzație a procurorilor s-a bazat pe un proces verbal „întocmit de un singur polițist” prin care au fost comparate o serie de date și o fotografie a unui injectomat.
Judecătorii subliniază că ar fi fost nevoie și de opinia unui reprezentant din partea distribuitorului autorizat al echipamentelor sau a altui specialist. În plus, mai arată instanța, injectomatul fotografiat se afla într-un alt salon, nu în cel în care a murit pacientul.
„Nu se poate ajunge la concluzia că injectomatul (…) fost atribuit pacientului (…) fără a expune căror pacienţi le-au fost atribuite celelalte injectomate. Această activitate putea fi efectuată în scurt timp de organele de urmărire penală, având în vedere şi acuzaţia iniţială care a fost aceea de ucidere în masă a unor pacienţi iar întrebarea este de ce nu a fost efectuată”, se mai arată în motivarea Curții de Apel.
Declarațiile martoriilor, „simple bârfe
Judecătorii au mai precizat că nu pot avea în vedere declaraţiile martorilor, asistenţi medicali, potrivit cărora ”doctorița Miron Maria obişnuia să reducă dozele de noradrenalină de la valorile maxime la cele minime, cele mai multe fiind simple bârfe, aşa cum a rezultat din convorbirile interceptate şi declaraţiile martorilor date până la sfârşitul lunii mai”.
Totodată, despre porecla „doamna cu coasa” atribuită uneia dintre cele două doctorițe, instanța menționează că a apărut pe parcursul anchetei.
Judecătorii citează o declarație dată de un asistent, prin care acesta susține că a fost „martorul unei crime comise cu o cruzime deosebită” în cazul unui pacient decedat în secția ATI.
Instanța arată, însă, că asistentul „nu a povestit nimănui, nu și-a notat nicăieri data, numele pacientului, măcar salonul sau patul” și că „este o acuzație făcută fără niciun început de probă, acuzație care, din nefericire, a fost preluată în referatul cu propunere de arestare preventivă, fascinând imaginația publicului”.
Despre acuzația de omor calificat, adusă celor două doctorițe, judecătorii notează din nou că „nu există nicio probă” și mai arată că „o posibilă infracțiune contra vieții nu a fost sub nicio formă comisă cu intenție” ținând cont de probele strânse până în prezent.
Despre „eficientizarea activității secției ATI”, aspect dezbătut inclusiv în presă, judecătorii notează că „nu rămân aproape niciodată paturi libere la Secția ATI, în condițiile în care decesul unui pacient și internarea altuia necesită mult mai multă muncă, atât pentru medici, cât și pentru asistenți”.
„Or, în această situaţie, în condiţiile în care s-ar dovedi culpa inculpatei, acuzaţia ar putea fi doar de tentativă la infracţiunea de ucidere din culpă, care nu este pedepsită de legea penală română”, mai arată sursa citată.
Adina Bucur