Economiile dezvoltate au de câștigat din evoluția cotațiilor
Prețul pe bursă al țițeiului a ajuns luni la sub 65$/per baril, cu 34% sub cotațiile de la începutul anului, iar această evoluție ar putea aduce schimbări strategice în mai multe zone ale lumii, potrivit unei analize a agenției Bloomberg.
Tendința de scădere a fost accentuată de decizia Organizației statelor producătoare de petrol – OPEC de a păstra neschimbate cotele de producție. Doar în noiembrie, prețurile pe baril au scăzut cu 18%.
”Declinul petrolului se dovedește a fi cea mai gravă criză de la eșecul sistemului financiar din 2008 și amenință să aibă același efect impact global pe care prețurile în scădere le-au avut acum trei decenii și care au dus la criza datoriilor din Mexic și la destrămarea Uniunii Sovietice”, se arată în analiza citată.
Principalele zone de risc:
Rusia
Este cel mai mare producător din lume, nu se mai poate baza pe aceleași venituri, cu atât mai necesare cu cât trebuie să compenseze regimul de sancțiuni economice impus de UE și SUA. Rubla a coborât luni la un nou minim istoric în raport dolarul – (51,84), trecând pentru prima dată în istorie pragul de 50 de ruble pentru un dolar. Rubla s-a depreciat cu 35% din iunie. Acesta este cel mai grav declin înregistrat de rublă după criza financiară prin care a trecut Rusia în 1998.
Nivel de preț necesar pentru echilibru bugetar: 101$
Iran
Iranul este de asemenea afectat de sancțiuni economice, pe fondul dosarului nuclear. Veniturile din vânzările de hidrocarburi sunt folosite inclusiv pentru subvenții către populație, care mențin liniștea socială. Producția este la un minim al ultimilor 20 de ani, exporturile au scăzut la jumătate față de 2012, la 1 milion de barili/zi, iar moneda rial s-a devalorizat cu 80% pe piața neagră.
Nivel de preț necesar pentru echilibru bugetar: 136$
Nigeria
Petrolul reprezintă 75% din veniturile guvernamentale, 35% din PIB și 90 din exporturi. Guvernul vrea să taie 6% din cheltuielile publice anul viitor.
Nivel de preț necesar pentru echilibru bugetar: 120$
Venezuela
Economia a intrat în criză înainte de scăderea prețurilor, cu un deficit bugetar de 16%. Petrolul reprezintă 95% din exporturi și 25% din PIB. Tensiunile sociale sunt foarte mari, cu ciocniri de stradă, penurie, inflație și criminalitate crescută.
Nivel de preț necesar pentru echilibru bugetar: 120$
”Este un șoc mare în Caracas, este șoc în Teheran, este șoc în Abuja. Este o schimbare în psihologie. Va fi un grad mai mare de incertitudine”, a declarat Daniel Yergin, vice-președinte al firmei de consultanță Englewood.
Paul Stevens, specialist în energie la grupul britanic Chatham House, spune că majoritatea membrilor OPECau nevoie de un preț de peste 100 de dolari barilul pentru a-și echilibra bugetele.
”Dacă guvernele nu sunt în stare să cheltuiască pentru a- ține pe tineri departe de stradă, aceștia se vor întoarce pe străzi și s-ar putea să vedem crize politice și manifestații. (…) Dacă vor tăia cheltuielile, vor fi probleme”, a spus Stevens.
”Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar pot trăi cu prețuri relativ mai mici pentru o perioadă, dar nu e cazul pentru Iran, Irak, Nigeria, Venezuela, Algeria și Angola. Demografia puternică pune presiune pe necesarul de energie și de cheltuieli bugetare. Prețul țițeiului este esențial pentru economiile lor, pentru că au eșuat în încercarea de a le diversifica”, a declarat Marie-Claire Aoun, specialist la Institutul pentru Relații Internaționale de la Paris.
Specialiștii remarcă faptul că un model de succes a fost Mexicul, care a demonstrat cum o economie bazată pe țiței se poate diversifica și evita dependența. Criza prețurilor din anii ’80 a trimis Mexicul într-o criză a datoriilor. Cota țițeiului în totalul exporturilor a scăzut în 2013 la 13%, de la 38% în 1990, pe fondul creșterii totale a exporturilor de patru ori. Produsele electronice și automobilele depășesc acum petrolul ca relevanță.
La o scară mai largă, scăderea prețurilor ar putea aduce beneficii. OCDE estimează că o scădere a prețului per baril cu 20% adaugă 0,4 puncte procentuale la rata creșterii economice ale statelor membre. De asemenea, reduce rata inflației cu 0,5 pp, fapt care poate convinge băncile centrale să țină jos rata dobânzii.