Organizaţia”Salvaţi copiii” a prezentat un studiu conform căruia un procent mic (8%) dintre adulţii români ar interveni dacă ar vedea un copil bătut în stradă şi 20% din părinţii care îşi bat copiii o fac cu „mândrie”.
În ceea ce priveşte vârstele la care sunt agresaţi cel mai mult copiii, este vorba de minorii cu vârste cuprinse între 3-6 ani şi cei cu vârste cuprinse între 10-13 ani. Datele au fost prezentate în cadrul unui seminar despre efectele tratamentului agresiv asupra copiilor.
Potrivit studiului sociologic la nivel naţional „Abuzul şi neglijarea copiilor”, realizat de „Salvaţi Copiii”, 38% din părinţi recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie, 63% spun că sunt bătuţi acasă de părinţi, 20% din părinţi apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copilului, iar 18% din copii spun că au fost bătuţi acasă cu băţul sau cu nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn. Prin comparaţie, doar 1% din părinţi recunosc că şi-au bătut copilul folosind un obiect. De asemenea, potrivit datelor organizaţiei, 20% din părinţi nu regretă că îşi bat copiii, deoarece folosesc bătaia cu „mândrie”.
Psihologul Diana Stănculeanu de la „Salvaţi Copiii” spune că efectul acelor „două palme la fund” sau al urechiatului dezvoltă trei tipuri de atitudini defensive în copii, afecţiunile fiind pe termen lung, atât din punct de vedere biologic, cât şi cerebral. Copiii agresaţi învaţă să-şi premediteze comportamentul, să evite reacţia părintelui, să mintă ca să scape. De asemenea, mai există categoria copiilor care manifestă un comportament de supunere, care îi fac pe părinţi să creadă că pedeapsa corporală funcţionează, dar lucrul acesta este valabil numai în mediul familial şi pe timp scurt. Deseori, copilul crescut strict acasă se manifestă într-o formă când se află în familie şi altfel la şcoală.
În plus, susţin psihologii, pedeapsa moderată nu rămâne moderată pentru mult timp, copilul devine imun, nu mai reacţionează cum îşi doreşte părintele şi atunci atitudinea lui devine şi mai violentă faţă de copil. Pe termen lung, efectele pot fi stresul post-traumatic, apariţia unor dificultăţi de sănătate mintală, depresie, tulburări de anxietate, consum de substanţe, tulburări de conduită şi de ataşament, perturbarea percepţiei şi a stimei de sine şi efecte precum evitare, izolare sau retragere socială.
Conform ANPC, în primele trimestre din 2015 au fost raportate 10.207 de situaţii de abuz asupra copilului, iar 93% dintre acestea s-au petrecut în familie.
S. Marinescu