Salamul de Sibiu a devenit cel de-al doilea produs românesc inclus în registrul celor ce poartă denumirea de „Indicație Geografică Protejată” (IGP), după ce Comisia Europeană a aprobat, vineri, cererea de înregistrare depusă de autoritățile române în acest sens.
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a informat că, potrivit procedurilor de înregistrare a unei denumiri în Registrul Denumirilor de Origine Protejate şi al Indicaţiilor Geografice Protejate, nu a fost depusă în termenul legal nicio declaraţie de opoziţie. Astfel, produsul „Salam de Sibiu” (IGP) dobândeşte denumirea de indicaţie geografică protejată, la 20 de zile de la publicarea Regulamentului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
MADR a început procedurile pentru obţinerea IGP în cazul Salamului de Sibiu în iunie 2014.
Acest tip de salam este un preparat din carne crudă, uscat, asemănător cârnatului, acoperit cu un strat subțire de mucegai. El este produs în București și în județele Bacău, Brașov, Covasna, Călărași, Ilfov, Prahova și, după cum sugerează și numele, Sibiu. Primele referiri la producția și comercializarea lui datează din secolul al XIX-lea, el fiind denumit inițial „Salam de iarnă”, potrivit unei descrieri a Comisiei Europene.
MADR subliniază că produsul este realizat din carne provenită de la porci ajunşi la maturitate şi din slănină tare. Amestecul este umplut în membrane naturale şi/sau colagenice şi supus afumării cu lemn de esenţă tare, maturării şi uscării la rece.
Pentru maturare se utilizează produse alcoolice – vin alb, vin roşu, vin rose, vinars, vinuri spumante, bere neagră. De asemenea, sunt folosite culturi de mucegai nobil (spori) – Penicillium nalgiovensis sau un amestec de diferite tipuri Penicillium, care conţin obligatoriu Penicillium nalgiovensis.
Cea mai importantă contribuţie în crearea gustului sunt aromele formate în cursul fermentaţiei (care începe din momentul umplerii în membrană şi se desăvârşeşte prin procesele de afumare la rece şi maturare-uscare) din zaharurile adăugate, din aminoacizii existenţi sau din cei formaţi prin hidroliza proteinelor, precum şi cele formate prin degradarea lipidelor.
Astfel, Salamul de Sibiu având o perioadă de maturare-uscare îndelungată (minim 60 de zile în prezenţa mucegaiului nobil) are o aromă specifică.
Acesta este cel de-al doilea produs recunoscut IGP, după Magiunul de Prune Topoloveni în anul 2011. MADR mai derulează proceduri pentru recunoașterea produselor Telemea de Ibănești și Novacul afumat.
V.B.