Mare sărbătoare creștină, ce comemorează înălțarea lui Isus la cer în a patruzecea zi după Înviere, Înălţarea Domnului simbolizează expresia preamăririi cerești a lui Hristos, care domnește ca rege, la dreapta tatălui său.
Învingând moartea, Hristos a început un nou mod de viață alături de Dumnezeu, iar creștinii privesc la casa cerească, trăind realitatea lumii pământene întemeiată pe speranță, element al spiritualităţii.
Cunoscută în popor ca Ispas, sărbătoarea adună creştinii cu salutul „Hristos s-a înălţat!” şi replica „Adevărat s-a înălţat!”.
Hristos s-a înălţat la cer de pe muntele măslinilor, în văzul Apostolilor şi a doi îngeri, care le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, pentru ca aceştia să nu se lase copleşiţi de durerea despărţirii.
Mântuitorul şi-a ridicat mâinile, binecuvântându-i pe ucenici, în timp ce un nor l-a făcut nevăzut. Dumnezeu le-a vorbit oamenilor adeseori, fenomen prin care se manifestă energiile divine, menite să reveleze prezenţa divinităţii.
Întotdeauna celebrată în joia săptămânii a şasea de după Paşti, Înălţarea este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, cea mai veche menţiune găsindu-se la Eusebiu al Cezareei, în opera lui despre sărbătoarea Paştelui, unde se arată că, în Orient, Înălţarea era sărbătorită odată cu Rusaliile.
R.M.