- Alexandra Lăncrănjan
Cui nu i s-a întâmplat să vină sâmbătă seara acasă, un pic mai vesel de la aburii de bere, vin sau alte amestecuri bahice, să facă imprudenţa de a se urca la volan şi să parcheze puţin mai neregulamentar decât era cazul? Şi eventual patrula de poliţie să fie chiar în colţul blocului, doar pentru a te enerva şi a cere actele pe care nu le mai găseşti aşa repede cum ai vrea…Pare un incident minor din care nimic rău nu s-ar putea întâmpla, cu excepţia dispariţiei permisului de conducere pentru câteva luni. Aşa a considerat şi reclamantul nostru în cauza Perrillat-Bottonet împotriva Elveţiei până în momentul în care a fost imobilizat şi încarcerat.
Reclamantul a ajuns într-o seară acasă, în stare de ebrietate după ce consumase două beri şi un pahar de şampanie, şi-a parcat autoturismul în mod neregulamentar iar în momentul în care a fost controlat de jandarmerie nu a dorit să prezinte documentele şi a intrat într-o altercaţie cu forţele de ordine. Jandarmii l-au imobilizat, au utilizat forţa pentru a evita o altercaţie violentă, forţându-i mâinile reclamantului la spate şi l-au condus la sediul poliţiei pentru a se trezi în răcoarea celulei. Reclamantul a fost cercetat pentru o infracţiune similar tulburării ordinii publice şi pentru că s-a opus arestării. Când a finalizat procedurile interne a solicitat Curţii să constate că a existat o încălcare a art. 3 Convenţie (interzicerea torturii) având în vedere că folosirea forţei de către jandarmerie a fost excesivă.
Curtea, analizând cauza prin raportare la principiile de aplicarea a dispoziţiilor art. 3 din Convenţie, a stabilit că declaraţiile tuturor jandarmilor audiaţi de Ministerul Public indicau că reclamantul era agitat şi s-a opus arestării, unul dintre martori, prieten cu reclamantul, a declarant că au existat schimburi de replici între reclamant şi jandarmi şi că până şi el a încercat să calmeze spiritele aceste aspecte fiind suficiente pentru a considera că jandarmii se aflau în faţa riscului unei reacţii violente din partea reclamantului sau cel puţin că reclamantul opunea o formă de rezistenţă pasivă la acţiunilşe forţelor de ordine iar utilizarea forţei în aceste condiţii a fost, în principiu, justificată.
Curtea a analizat dacă măsurile de coerciţie utilizate de jandarmi au fost proporţionale cu opoziţia reclamantului. Curtea a reţinut că singura metodă coercitivă utilizată a fost prinderea şi imobilizarea articulaţiilor şi că nici măcar reclamantul nu susţine că jandarmii au utilizat alte forme de violenţă fizică, or în acest caz imobilizarea reclamantului poate fi analizată ca o metodă de a-l calma pe acesta şi nu constituie o acţiune contrară articolului 3 Convenţie. În ceea ce priveşte leziunile suferite de reclamant la articulaţia umărului, Curtea a constatat că nu se poate stabili că există legătură directă între forţa utilizată de jandarmi şi leziunile suferite la nivelul omoplatului şi că în ipoteza în care s-ar constata existenţa unei legături de cauzalitate Curtea consideră că datorită problemelor de sănătate ale reclamantului orice utilizare oricât de moderată a forţei putea cauza o leziune de asemenea natură.
Şi pentru că reclamantul era revoltat de incident Curtea, la solicitarea cetăţeanului turmentat, a analizat şi modalitatea în care autorităţile au anchetat plângerea privind tratamentul aplicat reclamantului în timpul incidentelor cu forţele de ordine. Curtea reţine că imediat după incident a fost deschisă o anchetă oficială de către Ministerul Public şi că după clasarea iniţială a cauzei aceasta a fost redeschisă pentru continuarea cercetărilor. Parchetul a cerut părerea a doi experţi în ceea ce priveşte leziunile suferite de reclamant, a reaudiat jandarmii şi a clasat din nou cauza, de data aceasta în mod definitive şi iremediabil. Curtea a analizat întreaga procedură şi a constatat că nu există nicio problem privind efectuarea unei anchete efective.
Ce învăţăm din cauza Perrillat-Bottonet? În primul rând nu parca autoturismul în mod necorespunzător şi nu te urca în stare de ebrietate la volan. Dar dincolo de sfaturile utile privind regulile de circulaţie, Curtea recunoaşte că în anumite circumstanţe autorităţile statului pot interveni în forţă pentru a evita un scandal public, că în evaluarea modalităţii de intervenţie pentru păstrarea ordinii publice şi sancţionarea comportamentului anti-social se ţine seama de toate circumstanţele cauzei şi în special de atitudinea şi acţiunile presupusei victime şi că în ipoteya unei soluţii de clasare nu se va constata o încălcare a prevederilor art. 3 Convenţie dacă Ministerul Public este efficient, se sesizează la timp şi depune diligenţele necesare pentru stabilirea situaţiei de fapt.
Dar să ne întoarcem la aspectul important….don’t drink and drive!