În ciuda propagandei de-o parte și de cealaltă a frontului, foarte puține lucruri se petrec în realitate în Herson, scriu jurnaliștii italieni de la Corriere della Sera, care au ajuns în regiunea ce a capitulat prima în fața invaziei ruse din februarie.
„Era încă iarnă la începutul lunii martie, cu copaci goi, îngheț în oase și câmpuri cenușii, când unitățile noastre au fost trimise aici pentru a opri blindatele lui Vladimir Putin. Acum e miezul verii, e al naibii de cald, nopțile noastre sunt infestate de țânțari, copacii sunt verzi și lanurile de grâu auriu, gata de treierat, iau foc ca niște chibrituri când explodează grenadele. Dar noi suntem încă aici, aproape că stăm pe loc, printre aceste sate din ce în ce mai distruse de bombe”, spune locotenentul Luka, în vârstă de 27 de ani, din brigada 36 mecanizată, după o cursă nebună cu jeepul său pe pistele accidentate pentru a evita să fie ținta lunetiștilor.
Aici este un război pozițional, alcătuit din dueluri cu drone, ieșiri nocturne cu câteva tancuri și mici patrule, bătălii aeriene și, mai ales, bombardamente de la distanță. Avansurile ucrainenilor au fost, în cel mai bun caz, de câteva zeci de kilometri: Herson rămâne la aproximativ 20 de kilometri de pozițiile lor cele mai avansate.
În cel mai bun caz, se poate spune că inițiativele de pe frontul de sud i-au forțat pe ruși să reloce oameni și mijloace din Donbass.
În satul Bilosirka se vede un peisaj neobișnuit. Satul este așezat, în principiu, pe două drumuri paralele. Pe prima, multe case par avariate, dacă nu chiar distruse complet de bombele rusești. Dar la al doilea nu se vede aproape nicio deteriorare. Motivul? „Partea satului care simpatizează cu rușii nu a fost lovită”, răspunde Tatiana Koroll, o femeie de 39 de ani, rămasă în sat cu soțul și cele două fiice și care se află de partea ucrainenilor.
Luka și oamenii lui evită să meargă în direcția opusă, ba chiar se feresc de ea. „Colaboraționiștii ar putea semnala prezența jurnaliștilor străini și am risca să fim luați în vizor”, spun ei.
Ghemuiți într-un șanț la un punct de control înconjurat de lanuri de grâu incinerate, jurnaliștii italieni au stat de vorbă cu câțiva ofițeri superiori.
„Sosirea armamentului greu occidental, în special a lansatoarelor de rachete americane Himars, care lovesc cu precizie la peste 80 de kilometri, face cu adevărat diferența. Am lovit cele trei poduri peste râul Dnepr și acum rușii au dificultăți enorme în a trimite muniție artileriei lor din Herson. Vedem acest lucru în viața noastră de zi cu zi, pentru prima dată rușii trag mult mai puțin, economisesc muniție. Dar Himars-urile sunt doar 20, prea puține, noi am cerut cel puțin 50: acestea ne ajută să ne apărăm, dar nu oferă suficientă acoperire pentru un atac de amploare”, spun ei.
Kievul se grăbește, însă. Herson este singura provincie de la vest de Nipru pe care rușii au reușit să o ocupe în primele săptămâni ale războiului. Iar acum Putin își impune acolo, în etape forțate, proiectul său de „rusificare” a Ucrainei.
Deja băncile locale acceptă doar ruble în loc de grivne, internetul, mass-media și rețeaua de telefonie sunt acum monopolul Moscovei.
Afișe mari agățate pe străzi garantează că „Mama Rusia” s-a întors pentru a rămâne. Agenții ruși arestează foști lideri politici locali și persecută orice disident.
În Herson, o treime din cei 300.000 de locuitori nativi au rămas în oraș. Punctul culminant ar trebui să fie referendumul, pe care Putin și l-ar dori încă de la jumătatea lunii septembrie pentru a certifica anexarea completă. „O farsă, pe care nicio țară democratică nu o va putea accepta”, susțin ucrainenii.
Între timp, acțiunile de gherilă ale partizanilor se intensifică, împreună cu asasinatele selective ale colaboraționiștilor.
Sâmbătă, o dronă ucigașă l-a rănit grav la cap pe Vladimir Saldo, fostul primar al orașului Herson, care acceptase să colaboreze cu noua administrație rusă. În orașul vecin Nova Karkhovka, viceprimarul a fost, de asemenea, atacat. Acestea sunt cele mai recente atacuri dintr-o lungă serie. În timp ce ofensiva militară se zbate, războiul continuă, prin toate mijloacele.
R. Dan