Asociaţia pentru Monitorizarea Justiţiei (AMJ) indică, pe baza unui raport întocmit în luna octombrie, existenţa unei „nemulţumiri generalizate”, referitoare la Justiţie, a românilor care contestă „din ce în ce mai mult soluţiile date de instanţe”. Conform AMJ, „Justiția și actul de justiție sunt ținute în mod deliberat într-o penumbră totală prin mecanisme bine puse la punct, astfel încât justițiabilul, societatea civilă, mass-media și opinia publică să aibă cât mai puține informații cu privire la judecători și conducerea administrativă a instanțelor”.
În raportul AMJ se subliniază următoarele: „Sub pretextul și lozinca independenței Justiției, se trec sub tăcere sau se refuză informații care ar trebui să fie publice și care au o importanță covârșitoare cu privire la judecata propriu-zisă, cum ar fi modul de repartizare a dosarelor, mecanismul de alcătuire a completelor de judecată, dosarul profesional al magistraților.”
Cauzele nemulțumirii generalizate sunt „procesele lungi, hotărârile contradictorii în diferitele grade jurisdicţionale, magistraţi controversaţi, atât din punct de vedere profesional, cât şi al poziţiei în societate, cercetări penale nefinalizate în cazul unor dosare de corupţie sau care au centru persoane publice, măsuri privative de libertate revocate de către instanţe după ce cazul este intens mediatizat”.
Potrivit reprezentanților AMJ, societatea civilă contestă „din ce în ce mai mult soluţiile date de către instanţe”, efectul fiind, de fapt, contestarea „imaginii de justiţie şi a reprezentanţilor acesteia”.
În raport se mai semnalează faptul că, drept răspuns la această situaţie, reprezentanţii Consiliului Superior al Magistraturii au calificat ecourile din presă ale acestor nemulţumiri drept încercări de a aduce atingere independenţei magistraţilor, iar in anumite cazuri Plenul CSM a decis să apere reputaţia unor magistraţi.
AMJ arată că CSM „s-a dovedit ineficient, fie invocându-se lipsa pârghiilor decizionale sau sancţionatorii, fie prin respingerea sesizărilor, fără a se da posibilitatea petenţilor să îşi probeze susţinerile”. „Nu s-a făcut nicio încercare de îmbunătăţire a sistemului judiciar, cel puţin din punct de vedere administrativ, cum ar fi înregistrarea şedinţelor de judecată prin mijloace proprii, la instanţele unde deja exista această posibilitate, pentru a se putea verifica susţinerile justiţiabililor şi avocaţilor”.
Conform AMJ, cea mai contestată instanţă este „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, datorită unor scandaluri de corupţie care au implicat mai mulţi judecători de la Înalta Curte, și pe de altă parte, din cauza modalităţii de promovare şi selecţie clientelară”.
În privinţa accesului la propriul dosar al persoanelor cercetate penal, AMJ a constatat că, deşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat dreptul acestora de a consulta dosarul în orice moment și în orice stadiu, „organele de cercetare penală ignoră în mod voit și sistematic, dezvoltând chiar strategii în scopul încălcării dreptului la apărare al persoanelor cercetate, cu menținerea aparenței de legalitate”.
Reprezentanţii AMJ au mai aratat că, deşi dosarele de instanță nu sunt considerate a fi publice, la ele „au acces persoane care nu sunt nici părți în dosare, și nici membri ai completului de judecată”, cum ar fi: „jandarmii și comercianții care prestează servicii de fotocopiere în incinta instanțelor”, cărora le sunt încredințate dosare „în mod discreționar, nepăzit, nesupravegheat și pe perioadă nedeterminată”
Asociația pentru Monitorizarea Justiției s-a înfiinţat în 2010, fiind „un demers comun al mai multor avocați si persoane din societatea civilă care își propun să transparentizeze și să critice într-un mod constructiv sistemul judiciar din România, și să supună atenției opiniei publice și societății civile în general, mecanisme absconse și tehnici legislative și judiciare discutabile sub aspectul corectitudinii”.