În toamna anului trecut, președintele României a promulgat legea energiei și gazelor, un act normativ foarte așteptat în sector, dar contestat din multe puncte de vedere de către majoritatea actorilor pieței. Una dintre modificarile impuse de Guvernul Orban în lege prevede ca toți operatorii de distribuție și transport gaze au obligația să racordeze la rețea consumatorii casnici și persoanele juridice, fără ca aceștia din urmă să plătească ceva. Cum era de așteptat, solicitările pentru racordarea la rețeaua de gaze au explodat, astfel că de la un nivel de circa 10.000 de cereri, în urmă cu trei luni, s-a ajuns la o triplare o solicitărilor, respectiv peste 30.000 de cereri în momentul de față.
Deși, în aparență, această decizie pare una pozitivă, în realitate, după modul în care au fost pregătite reglementările ulterioare, suntem în fața unui posibil haos investițional, îndeosebi din partea celor două companii de distribuție (Engie și E.ON), care nu erau pregătite pentru un asemenea asalt al cererilor de racordare. Mai mult decât atât, consumatorii de gaze existenți în momentul de față în România vor suporta gratuitatea acordată prin lege viitorilor consumatori, în sensul în care costul cu racordarea “gratis” se va răsfrânge în factura tuturor consumatorilor.
Mai grav este că Guvernul Orban a anunțat că, pentru procesul de racordare la gaze a noi consumatori, România va atrage peste 200 de milioane de euro de la Comisia Europeană. Acest lucru nu se va întâmpla pentru simplu fapt că normele europene stabilesc ca orice nouă extindere a rețelei de gaze să aiba la bază eficiența economică. Conform reglementarilor ANRE, un operator de distribuție nu poate refuza o cerere de racordare și este obligat să facă lucrarea pentru toți solicitanții, cu condiția ca aceștia să aibă o distanță de sub 2.500 de metri de la locul branșamentului. Nu se stabilește o valoare minimală a consumului de gaze, ceea ce poate duce la situația în care să apară cheltuieli mari cu lucrarea, deși consumul viitorului client poate fi unul foarte mic. Se dovedește astfel că normele stabilite de către ANRE încalcă Legea energiei, care precizează clar că operatorul de rețea nu are voie să facă extinderi de rețele sau racordări, dacă lucrarea nu este eficientă economic.
Cei doi mari operatori ai rețelelor de distribuție din România (E.ON și Engie) au atras atenția că, în foarte multe situații, investiția în extinderea rețelelor de gaze nu are absolut nici o eficiență economică. Cine poate anticipa cu cât va crește factura finală de gaze la consumatori astfel încât investiția în extindere să fie una justificată?
Cu toate acestea, operatorii de distribuție a gazelor naturale au obligația legală de a asigura finanțarea și realizarea obiectivelor/conductelor necesare racordării și a racordurilor. Termenul de realizare a racordării este de maximum 90 de zile de la data obținerii autorizației de construire pentru obiectivele de distribuție și 180 de zile pentru obiectivele de transport. Având în vedere impactul acestor lucrări asupra planurilor anuale de investitii ale operatorilor, ANRE propune un nou proiect de ordin în care se prevede ca aceste lucrări se realizează suplimentar față de planul anual de investiții.
Deocamdată, nimeni nu a calculat aceste costuri de racordare. Singurul lucru care se știe cu precizie este că toate costurile cu racordarea se vor regăsi în tarifele de distribuție și, în final, în factura consumatorilor existenți în momentul de față.
În toată această confuzie creată de legislație se întrezăresc și posibili câștigători, alții decât consumatorii. Racordarea gratuită la rețeaua de gaze presupune ca viitorii consumatori să treacă printr-o etapă, firească de altfel, de studiu de proiect. Orice asemenea operațiune ar presupune o documentație destul de alambicată pe care nu știu să o facă decât anumite firme. Acreditate, desigur, de către Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Întrebarea este câte firme și, mai ales, care firme sunt acreditate pentru a realiza proiecte de racordare? Prin comparație cu alte mari proiecte de infrastructură din România, am aminti că nu faza finală a fost finanțata prioritar, cât mai ales faza inițială, adică a proiectelor, a studiilor de fezabilitate și prefebazilitate.
În cazul racordării gratuite la rețeaua de gaze, valoarea studiilor de fezabilitate nu există. Există niște studii de proiect pe care le pot face niște SRL-uri acreditate de către ANRE, dar care sunt agreate de către zona politică. Și dacă luăm în considerare că prețul mediu al unui studiu de proiect este de circa 500 de lei, la câteva zeci de mii de cereri de racordare sumele finale cresc exponențial. Cine profită?
Alexandru Moldovan