Președintele Klaus Iohannis a anunțat, luni, într-o declarație de presă susținută la Palatul Cotroceni, că nu va da curs propunerii ministrului justiției, Tudorel Toader, de revocare a Laurei Codruța Kovesi de la șefia Direcției Naționale Anticorupție (DNA). În replică, ministrul justiției a anunțat, într-o postare pe contul său de Facebook, că va sesiza Curtea Constituțională a României (CCR) în privința refuzului președintelui.
„La jumătatea lunii februarie, ministrul justiției mi-a trimis o propunere, propunerea de revocare a procurorului șef DNA, împreună cu Raportul privind activitatea managerială a DNA. Această propunere este doar un prim pas dintr-o procedură în cadrul căreia ultimul cuvânt îl are, conform legii, Președintele. După cum probabil vă amintiți, după ceva timp, la mijlocul lunii martie mi-a fost înaintat și avizul CSM, avizul CSM însă a ajuns la cu totul altă concluzie decât așa zisul Raport al domnului Ministru. Avizul CSM, după cum știm, a fost unul negativ. Prin rolul constituțional al CSM, de garant al independenței justiției, acest aviz nu poate fi tratat ca simplu element facultativ, adițional. Chiar dacă avizul nu obligă, el în niciun caz nu poate fi ignorat. Constat, deci, că în analiza acelorași acțiuni sau inacțiuni și în aplicarea acelorași texte legale, două autorități ale statului, respectiv Ministerul Justiției și CSM, ajung la concluzii diametral opuse. Odată sesizat cu propunerea Ministrului și după ce am primit avizul CSM, am solicitat, evident, Departamentelor de specialitate din Administrația Prezidențială o analiză și câteva propuneri.
Acum, analizând motivele pentru care Ministrul Justiției solicită revocarea procurorului șef al DNA, am constatat că autorul Raportului, raport care a însoțit propunerea, consideră că acesta este, citez, „o luare de poziție” față de dezbaterile publice din ultimul an, ceea ce, clar, induce percepția că evaluarea Ministrului Justiției poate fi subiectivă. Această percepție este întărită și de prezența în cuprinsul Raportului a unor aspecte referitoare la cariera profesională a Ministrului Justiției. De asemenea, unele dintre motivele care fundamentează propunerea de revocare utilizează date și informații care fie nu sunt pertinente, fie exced perioada anunțată de Ministru ca fiind evaluată. Unele rapoarte ale Inspecției Judiciare, hotărâri ale CSM sau decizii ale Curții Constituționale au fost interpretate și valorificate de Ministrul Justiției într-un sens cel puțin diferit față de conținutul lor. Mai multe despre argumentele tehnice de specialitate care au stat la baza deciziei pe care am luat-o veți regăsi în documentul care vă va fi pus la dispoziție la finalul acestei declarații, document care, sigur, va fi trimis Ministrului Justiției. Drept urmare, motivele de revocare prezentate de Ministrul Justiției nu au fost de natură să mă convingă. De altfel, în mare parte, ele nici nu corespund prevederilor legale aplicabile.
În concluzie, nu voi da curs propunerii Ministrului Justiției de revocare a doamnei Kövesi, procuror șef al DNA”, a declarat Iohannis.
Iată cum își argumentează Klaus Iohannis decizia:
Imediat a venit și replica ministrului justiției.
„În condițiile în care Președintele României nu are abilitarea legală și nici competențele funcționale de evaluare a activității profesionale și manageriale desfășurate procurorul șef al DNA;
În condițiile în care argumentele care au stat la baza declanșării procedurii de revocare au devenit mai actuale și mai consistente;
Văzând legislația aplicabilă în acest domeniu;
Valorificând jurisprudența instanței de contencios constituțional,
Vom sesiza Curtea Constituțională cu privire la refuzul Președintelui de revocare din funcție a procurorului șef al DNA !”, a scris Tudorel Toader pe Facebook.
În aceste condiții, sesizarea CCR trebuie făcută de Guvernul României, iar premierul Viorica Dăncilă a anunțat deja că Executivul îl va susține pe ministrul justiției.
Precedent la CCR
De altfel, mai mulți specialiști în Drept arătau că legea (Legea 303/2004 provind Statutul magistraților) nu prevede că președintele poate refuza revocarea procurorilor – șefi și, prin urmare, rolul șefului statului în acest caz este doar unul formal (prevederile legii fiind interpretate strict în sensul gramatical).
În privința revocării procurorilor -șefi, Legea 303/2004 prevede, la art. 54, alin. 4 următoarele:
„Revocarea procurorilor din funcțiile de conducere prevăzute la alin. (1) se face de către Președintele României, la propunerea ministrului justiției care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunării generale sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori a procurorului general al Parchetului Național Anticorupție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) care se aplică în mod corespunzător.„
În motivarea deciziei luate în cazul modificărilor aduse Legii 303/2004, CCR a stabilit că în cazul numirilor de procurori șefi, ministrul justiției este actorul principal, în timp ce președintele are un rol simbolic, prin care dă solemnitate deciziei Executivului.
”165. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate ale art.I pct.88 [cu referire la art.54 alin.(3)] din lege, Curtea constata ca potrivit art.132 alin.(2) din Constitutie, ‘Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei’. Avand in vedere caracterul bicefal al autoritatii executive, legiuitorul a optat pentru o procedura in cadrul careia Guvernul si Presedintele sa conlucreze. Rolul central in aceasta ecuatie il are, insa, ministrul justitiei, sub autoritatea acestuia functionand procurorii constituiti in Parchete. Presedintele Romaniei nu are nicio atributie constitutionala expresa care sa justifice un drept de veto in aceasta materie. Prin urmare, daca legiuitorul organic a ales o asemenea procedura de numire, mentinand un veto prezidential limitat la refuzarea unei singure propuneri de numire in functiile de conducere prevazute la art.54 alin.(1) din lege, el a respectat rolul constitutional al ministrului justitiei in raport cu procurorii, Presedintelui conferindu-i-se atributia de numire in considerarea solemnitatii actului si a necesitatii existentei unei conlucrari si consultari permanente in cadrul executivului bicefal. Prin urmare, nu se poate sustine incalcarea art.94 lit.c) din Constitutie. In consecinta, art.I pct.88 [cu referire la art.54 alin.(3)] din lege nu incalca art.94 lit.c) si art.132 alin.(1) din Constitutie”, arată CCR.
Raluca Dan