La puțin timp după atacurile teroriste din noiembrie 2015, de la Paris, un înalt oficial american din domeniul anti-terorism a venit în Europa și a avut intenția de a vizita Belgia, pentru a afla mai multe despre investigația care se derula.
În momentul în care acesta a încercat să își fixexe întâlnirile, omologii din Belgia s-au arătat reticenți, potrivit unor surse oficiale americane, citate de Reuters.
Belgienii au motivat că nu este un moment potrivit pentru a vorbi cu oficiali străini, pentru că erau prea ocupați cu investigațiile. Oficialii belgieni au refuzat să ofere o reacție față de aceste dezvăluiri.
Acest refuz este semnificativ, dar reprezintă doar o mică parte din frustrarea pe care Belgia o provoacă partenerilor externi, prin modul în care acest stat gestionează amenințarea terorismului islamist.
Atacurile de marți au atras din nou atenția că structurile de securitate și informații ale Belgiei sunt depășite, iar cooperarea cu aliații este deficitară.
Oficialii SUA spun că procesul de cooperare în domeniul securității este împiedicat de modul deficitar în care Bruxelles-ul participă la schimbul de informații sau de diferențele de abordare între diverse agenții belgiene de a colabora cu alte state, inclusiv aliați apropiați.
În momentul în care investigatorii americani încearcă să contacteze agenții belgiene pentru a obține informații, se blochează deseori în a afla ce agenție sau departament are informația relevantă.
După atacurile de la Paris, Belgia a decis creșterea bugetelor de securitate, paralel cu eforturile de a limita deficitul bugetar.
Belgia a aprovizionat ISIS cu cei mai mulți luptători, raportat la populația țării.
Belgia a rămas în urmă față de SUA în domeniul anti-tero, din mai multe motive: aplicarea diferită a echilibrului dintre securitatea statului și libertatea comunicațiilor și mișcărilor indivizilor; diviziunile regionale și lingvistice dintre francofoni și flamanzi, ceea ce presupune o structură complicată a autorităților statale; subdimensionarea serviciilor de securitate și lipsa vorbitorilor de arabă.
V.B.